"Sfântul Buzăului" este un eseu de Girel Barbu, volum tipărit la S.C STING PROD S.R.L. Buzău.
Girel Barbu spune în "Cuvânt lămuritor":
Puţine sunt oraşele din ţara noastră, ai căror locuitori se pot mândri cu un sfânt local, deşi biserica noastră străbună, numără peste 60 de sfinţi români, ori care au avut într-un fel sau altul contact cu România, printre acestea amintim oraşele: Suceava, Iaşi, Curtea-de Argeş şi Rădăuţi cu sfinţii lor: Sfântul Ioan ce Nou (2 iunie), Prea Cuvioasa Parascheva (14 octombrie), Sfânta Muceniţă Filofteia (7 decembrie) şi respectiv, Sfântul ierarh Leonte (1 iulie), Buzăul această vatră de istorie şi spiritualitate românească, a avut privilegiul divin să crească la sânul său, încă din veacul de aur al creştinismului, şi să martirizeze în apa cu acelaşi nume, un sfânt mucenic - Sfântul Sava. Considerat de unii dac romanizat cu rădăcini genealogice în Dacia munteană, după alţii, trăgându-se din Capadocia (lucrarea de faţă vede lumina tiparului în anul mântuirii 2009, an declarat de Patriarhia Română ca anul omagial al sfinţilor capadocieni). Ori de unde ar fi venit, aici pe meleaguri legendare, şi-a trăit viaţa, a slujit lui Dumnezeu, şi a plecat să se odihnească în corturile celor drepţi.
Anul acesta se împlinesc 1675 de ani de la naşterea sa, şi 1637 de ani de la înecarea sa de prigonitorii credinţei în râul Buzău, şi tot atâţia ani de la prima atestare documentară a oraşului de la Întorsura Carpaţilor, şi tot de atâţia ani, Sfântul mijloceşte pe lângă Dumnezeu pentru creştinii acestor locuri. Sfântul Sava, pe lângă faptul că a fost unul din micenicii iviţi în zorii creştinismului, mai reprezintă şi o importanţă istorică deosebită, fiind primul cântăreţ de biserică consemnat în documentele zbuciumatei istorii româneşti, iar preotul Sansala împreună cu care a slujit, întâiul preot dac. Sfântul Sava este spiritul nostru, la care apelăm ori de câte ori suntem în nevoi, pentru că acolo sus ne iubeşte, şi se roagă pentru noi.