Barbu Girel (P. Ardon) s-a născut la 2 martie 1952 în localitatea Brăeşti, judeţul Buzău. Este tehnician şi locuieşte în satul Pinu din comuna natală.
A debutat în presă în 1977, în Suplimentul Viaţa Buzăului. Promovat de nume ilustre ale literaturii române: Geo Dumitrescu, Al. Cistelecan, Alex Ştefănescu, Mircea Ichim, George Corbu ş.a.
Cărţi publicate:
Antologii: "Cu epigrama la asalt", Buzău, 1998; "Epi...grame", miniantologie a Atelierului Amprenta, Buzău, 2001; "Din zâmbet s-a întrupat speranţa", antologie de epigrame, clubul "Anton Pann, Braşov, Ed., "Triumf"-Braşov, 2001; "Epigramişti români contemporani" - Mic dicţionar - antologie, Ed., Premier, Ploieşti, 2002; "Zece ani de epigramă, Antologie a cenaclului "Amprenta" Buzău, Ed., Vega, 2007; "Epigramiştii zodiilor" Pledoarie pentru epigramă, Ed., Ridendo, Câmpina, 2007; "Epigrame cu şi despre femei", Ed., Grafit, Bacău, 2008; "Epigramişti buzoieni", antologie de Ion Romanescu, Buzău, 2010; "Antologie cronologică de epigramă românească" alcătuită de Efim Tarlapam (?); "Epigramişti români - ingineri şi tehnicieni", 2012.
I-au fost publicate creaţii proprii în volume colective şi reviste de umor.
Îi apare numele în peste 70 de cărţi.
Colaborări: Înainte, Viaţa Buzăului, Flacăra, Familia, Albina, Muntenia, Amprenta, Viaţa Buzăului(ediţie nouă),Carnet literar, Munca, SLAST, Epigrama, Ecran magazin, Renaşterea culturală, Opinia, Agperime, Carambol, Jurnalul de Vrancea, Almanahul Renaşterea buzoiană, Caietele "Amprenta, Casa gândului, Esenţe, Însemne culturale, Fosile, Cafeaua ta ş.a.
A înfiinţat şi condus cenaclul literar judeţean prin corespondenţă "Prietenia", a fost membru al cenaclurilor Al. Sahia, Viaţa Buzăului, Clubul umoriştilor "Amprenta".
A semnat în presă sub mai multe pseudonime: P A Călici, Ion Ţărînă, Gh. Delapinu.
Referinţe critice:
"Girel se exprimă sincer, deschis, într-un vers în care ne regăsim candoarea receptării existenţei în toată plenitudinea ei, ochiul sever care judecă lumea conform atributelor însetate de iubire, pace, frumos. Abundenţa metaforelor salvează versul prin prospeţime şi limpezime" Prof. Constantin Petcu (Foaia Literară, nr. 2, Buzău, 1980)