Barbu Girel (P. Ardon) s-a născut la 2 martie 1952 în localitatea Brăeşti, judeţul Buzău. Este tehnician constructor şi locuieşte în satul Pinu din comuna natală.
A debutat în presă în 1977, în Suplimentul Viaţa Buzăului. Promovat de nume ilustre ale literaturii române: Geo Dumitrescu, Al. Cistelecan, Alex Ştefănescu, Mircea Ichim, George Corbu ş.a.
Cărţi publicate:
Antologii:
I-au fost publicate creaţii proprii în volume colective şi reviste de umor.
Îi apare numele în peste 70 de cărţi.
Colaborări: Înainte, Viaţa Buzăului, Flacăra, Familia, Albina, Muntenia, Amprenta, Viaţa Buzăului(ediţie nouă),Carnet literar, Munca, SLAST, Epigrama, Ecran magazin, Renaşterea culturală, Opinia, Agperime, Carambol, Jurnalul de Vrancea, Almanahul Renaşterea buzoiană, Caietele "Amprenta, Casa gândului, Esenţe, Însemne culturale, Fosile, Cafeaua ta ş.a.
A înfiinţat şi condus cenaclul literar judeţean prin corespondenţă "Prietenia", a fost membru al cenaclurilor Al. Sahia, Viaţa Buzăului, Clubul umoriştilor "Amprenta".
A semnat în presă sub mai multe pseudonime: P A Călici, Ion Ţărînă, Gh. Delapinu.
Referinţe critice:
Prof. Constantin Petcu a scris în Foaia Literară, nr. 2, Buzău, 1980:
Girel se exprimă sincer, deschis, într-un vers în care ne regăsim candoarea receptării existenţei în toată plenitudinea ei, ochiul sever care judecă lumea conform atributelor însetate de iubire, pace, frumos. Abundenţa metaforelor salvează versul prin prospeţime şi limpezime.
(Aproape) tot ce scrie Girel Barbu se citeşte cu plăcere. Fiecare vers aduce o surpriză - un parodox, o aruncare în derizoriu a unor probleme grave, o declaraţie de o sinceritate spectaculoasă. Foarte simpatice sunt referile, în limbaj familiar, la întâmplări recente din viaţa României. Girel Barbu e un prinţ al năzdrăvăniilor literare. Alex. Ştefănescu (Flacăra - 1996)
Girel Barbu se dovedeşte prin acest volum şi un fervent susţinător al "luminătorilor", cartea sa fiind gândită ca un original manual de dreaptă morală creştină. Versurile sale nu conţin preţiozităţi ce ar putea şoca cititorul, poate şi pentru faptul că se adresează preponderent oamenilor simpli, acelora care simt nevoia de a respira neviciat de credinţe alogene complicate. Viorel Frîncu ("Amprenta, sept., 2001)
Cartea de epigrame "Lumea râsului" semnată de Girel Barbu le editura Tempus, Bucureşti, este una din apariţiile surprinzătoare ale genului şi în ciuda unei anumite inconsistenţe, un punct de reper pentru epigrama buzoiană actuală (...) umorul lui şiret amintind de Anton Pann şi de folclor. Lucian Mănăilescu ("Amprenta", nr. 441, sept., 2004)
Acest aspect îl evidenţiază autorul acestei lucrări, domnul Girel Barbu, un neîntrecut cercetător al trecutului istoric, dublat de omul de cultură, mânuitor ales al condeiului. Pr. Gheorghe Duţă (Potfaţă la Mănăstirea de la Pinu, ed. Vega, Buzău, 2006)
După "escapade" în diverse domenii literar-culturale, Girel Barbu, intră în "Lumea râsului" (titlul volumului de epigramă publicat la Ed. "Tempus", Bucureşti, în anul 2004) şi îşi exersează ironia în urechile zgribulite ale concitadinilor. Vasile Til Blidaru (Zece ani de epigramă, Ed., Vega, Buzău - 2007)
Din turnul lui de fideş, departe de tentaţii şi de influenţe, devine un observator lucid, un "lunetist" de elită. Nu i-a scăpat nicio activitate. Cu uşurinţa pe care ţi-o dă înţelegerea situaţiei, mânuieşte pixul cu dexteritate în social, tranziţie, privatizare, integrare în structurile UE şi NATO, politic, sindicate (...) Şi totuşi, epigramele lui Girel Barbu sunt mai valoroase decât a unor "autori" locali ce se urcă pe scena unor festivaluri şi din care nu rămâne decât zâmbetul jenant al spectatorilor sau, în cel mai bun caz ... voia bună. Stan Brebenel (Cronici de întâmpinare ediţia a-II-a, Ed., Rafet, 2009)
Acestea sunt numai câteva aspecte scoase din hrisoave, cu răbdare, tenacitate şi migală de cercetător de Girel Barbu şi pe care le oferă cu generozitate cititorilor şi drept-credincioşilor, sub forma acestei monografii. O osârdie care merită salutată. Stan Brebenel (Cronici de întâmpinarew, Ed. Rafet, 2009)
Girel Barbu ne înfăţişează în monografia de faţă: locurile unde se află amplsată biserica şi locaşul de cult (...) mărturii ale prezenţei lui Dumnezeu aici, în Munţii Buzăului, într-o zonă ce clocoteşte de atâta istorie, de credinţă şi spiritualitate creştină. Cartea începe cu o frază care, astăzi, naşte invidie în mintea multora dintre noi. O redăm aici pentru frumuseţea ei cu nimic mai prejos decât a celor izvodite de diaconul Ion Creangă din Humuleşti, de Sadoveanu, de Eminescu sau Vlahuţă: " Oriunde m-au purtat paşii, pe cărările vieţii, am dus cu mine în braţe, ca pe un prunc de aburi, satul meu natal cu nume de tămâie "binemirositoare" (Pinu - de la pinii ce cresc în zonă şi din a căror răşină se fabrică tămâia pentru sfintele slujbe - n.n.) Pr. Ion Simion (Prefaţă la volumul "Biseica din Pin")