Barbu Girel (P. Ardon) s-a născut la 2 martie 1952 în localitatea Brăeşti, judeţul Buzău. Este tehnician şi locuieşte în satul Pinu din comuna natală.
A debutat în presă în 1977, în Suplimentul Viaţa Buzăului. Promovat de nume ilustre ale literaturii române: Geo Dumitrescu, Al. Cistelecan, Alex Ştefănescu, Mircea Ichim, George Corbu ş.a.
Cărţi publicate:
Antologii:
I-au fost publicate creaţii proprii în volume colective şi reviste de umor.
Îi apare numele în peste 70 de cărţi.
Colaborări: Înainte, Viaţa Buzăului, Flacăra, Familia, Albina, Muntenia, Amprenta, Viaţa Buzăului(ediţie nouă),Carnet literar, Munca, SLAST, Epigrama, Ecran magazin, Renaşterea culturală, Opinia, Agperime, Carambol, Jurnalul de Vrancea, Almanahul Renaşterea buzoiană, Caietele "Amprenta, Casa gândului, Esenţe, Însemne culturale, Fosile, Cafeaua ta ş.a.
A înfiinţat şi condus cenaclul literar judeţean prin corespondenţă "Prietenia", a fost membru al cenaclurilor Al. Sahia, Viaţa Buzăului, Clubul umoriştilor "Amprenta".
A semnat în presă sub mai multe pseudonime: P A Călici, Ion Ţărînă, Gh. Delapinu.
Referinţe critice:
Prof. Constantin Petcu a scris în Foaia Literară, nr. 2, Buzău, 1980:
Girel se exprimă sincer, deschis, într-un vers în care ne regăsim candoarea receptării existenţei în toată plenitudinea ei, ochiul sever care judecă lumea conform atributelor însetate de iubire, pace, frumos. Abundenţa metaforelor salvează versul prin prospeţime şi limpezime.
(Aproape) tot ce scrie Girel Barbu se citeşte cu plăcere. Fiecare vers aduce o surpriză - un parodox, o aruncare în derizoriu a unor probleme grave, o declaraţie de o sinceritate spectaculoasă. Foarte simpatice sunt referile, în limbaj fmiliar, la întâmplări recente din viaţa României. Girel Barbu e un prinţ al năzdrăvăniilor literare. Alex. Ştefănescu (Flacăra - 1996)
Girel Barbu se dovedeşte prin acest volum şi un fervent susţinător al "luminătorilor", cartea sa fiimd gândită ca un original manual de dreaptă morală creştină. Versurile sale nu conţin preţiozităţi ce ar putea şoca cititorul, poate şi pentru faptul că se adresează preponderent oamenilor simpli, acelora care simt nevoia de a respira neviciat de credinţe alogene complicate. Viorel Frîncu ("Amprenta, sept., 2001)