Admin (Discuție | contribuții) (Anularea modificării 2340 făcute de 211.144.198.130 (Discuţie)) |
|||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | [[Costel | + | [[Costel Zăgan]] a scris în articolul "Un test de iubire" din ciclul "Lecturi perpendiculare", publicat în "Cititor de prozã" pe 8 mai 2011: |
<blockquote>Despărţirea de Goethe ar fi echivalentă c-un ANTIGOETHE ori, poate, c-un ANTINOICA? În orice caz, este o carte-problemă: nu oferă soluţii, ci solicită nişte răspunsuri. Ori alte întrebări. Însă, pentru a ajunge acolo, DESPĂRŢIREA... trebuie deschisă şi, bineînţeles, lecturată.<br> | <blockquote>Despărţirea de Goethe ar fi echivalentă c-un ANTIGOETHE ori, poate, c-un ANTINOICA? În orice caz, este o carte-problemă: nu oferă soluţii, ci solicită nişte răspunsuri. Ori alte întrebări. Însă, pentru a ajunge acolo, DESPĂRŢIREA... trebuie deschisă şi, bineînţeles, lecturată.<br> | ||
| Linia 9: | Linia 9: | ||
Goethe facilitează realităţii acesul la forma cea mai simplă de exprimare: surâsul - ca şi cum ai vorbi, ai tăifăsui cu mediul ambiant ori cu propriul eu, necunoscutul cel mai apropiat.<br> | Goethe facilitează realităţii acesul la forma cea mai simplă de exprimare: surâsul - ca şi cum ai vorbi, ai tăifăsui cu mediul ambiant ori cu propriul eu, necunoscutul cel mai apropiat.<br> | ||
<br> | <br> | ||
| − | Goethe şi-a asumat "riscul şi umilinţa platitudinii": fiind banal ca şi adevărul, ştie că are mereu dreptate! | + | Goethe şi-a asumat "riscul şi umilinţa platitudinii": fiind banal ca şi adevărul, ştie că are mereu dreptate! Este,din această cauză, pentru unii, exasperant şi plictisitor!</blockquote> |
Costel Zăgan a scris în articolul "Un test de iubire" din ciclul "Lecturi perpendiculare", publicat în "Cititor de prozã" pe 8 mai 2011:
Despărţirea de Goethe ar fi echivalentă c-un ANTIGOETHE ori, poate, c-un ANTINOICA? În orice caz, este o carte-problemă: nu oferă soluţii, ci solicită nişte răspunsuri. Ori alte întrebări. Însă, pentru a ajunge acolo, DESPĂRŢIREA... trebuie deschisă şi, bineînţeles, lecturată.
Goethe şi-a asumat "riscul şi umilinţa platitudinii": fiind banal ca şi adevărul, ştie că are mereu dreptate! Este,din această cauză, pentru unii, exasperant şi plictisitor!
Ca şi opera lui Goethe, de altfel.
"Nimic să nu-ţi fie străin, de vreme ce e goethean", parafrazează Constantin Noica.
Goethe facilitează realităţii acesul la forma cea mai simplă de exprimare: surâsul - ca şi cum ai vorbi, ai tăifăsui cu mediul ambiant ori cu propriul eu, necunoscutul cel mai apropiat.