Versiunea curentă |
Textul dumneavoastră |
Linia 1: |
Linia 1: |
− | Date biografice:
| |
| | | |
− | Victor-Marie Hugo a fost al treilea și ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo (1773–1828) și Sophie Trébuchet (1772-1821). S-a născut în anul 1802 la Besançon în regiunea Franche-Comté. Deși a locuit în Franța, cea mai mare parte a vieții lui, din 1851 până în 1870 a fost exilat și a locuit în Belgia, în Jersey și Guernsey. Copilăria lui Victor Hugo a fost marcată de o serie de evenimente deosebite: căderea și revenirea Primei Republici și apariția primului imperiu sub Napoleon Bonaparte. Acesta s-a proclamat împărat la doar 2 ani după ce Victor Hugo s-a născut iar până ca el să împlinească 18 ani, monarhia burbonă a fost restaurată. | + | Victor Hugo s-a născut în anul 1802. |
− | Tatăl lui Victor Hugo era ateist republican și ofițer în armata lui Napoleon, pe care îl stima enorm, iar mama sa era catolică și regalistă.
| + | |
− | În ciuda dorințelor mamei sale, Victor Hugo s-a îndrăgostit și logodit în secret cu iubita lui din copilărie, Adèle Foucher (1803-1868), dar abia după moartea mamei, Hugo s-a căsătorit cu Adèle în 1822. Cuplul a avut 5 copii: Lèopold (în 1823), care a murit la o vârstă foarte fragedă, Lèopoldine (1824), Charles (1826), François-Victor(1828) și Adèle (1830).
| + | |
| | | |
− | Viața politică:
| + | A trăit până în anul 1875 ca scriitor francez. |
| | | |
− | Victor Hugo era simpatizant al Republicii. A fost „pair” al Franței, iar în anul 1841 a fost ales în Academia Franceză.
| + | Prin cărţile sale trăieşte şi acum ca poet, dramaturg şi romancier. |
− | Zece ani mai târziu, Hugo a fost exilat pentru curajul de a-l numi pe Napoleon al III-lea „trădător”. A fost exilat din 1851 până în 1870, când s-a întors în Franța.
| + | |
− | În decursul exilului, Hugo a publicat o parte din pamfletele sale cele mai celebre la adresa lui Napoleon al III-lea: „Napoleon cel mic” și „Istoria unei crime”. Deși au fost interzise în Franța, pamfletele sale au avut o puternică influență în țările învecinate. Hugo a scris în exil și Mizerabilii, probabil cel mai cunoscut roman al său.
| + | |
− | | + | |
− | Opera:
| + | |
− | | + | |
− | Primele opere ale lui Victor Hugo au fost profund influențate de François-René de Chateaubriand. Victor Hugo a publicat primul său roman, Han din Islanda, în 1823, la numai 21 de ani.
| + | |
− | | + | |
− | Poeme, ode și balade:
| + | |
− | | + | |
− | • 1822: Ode și poezii diverse (”Odes et poésies diverses”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1829: Orientalele (”Les Orientales”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1831: Frunze de toamnă (”Les Feuilles d'automne”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1835: Cântecele crepusculului (”Les Chants du crépuscule”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1837: Vocile lăuntrice (”Les Voix intérieures”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1840: Razele și umbrele (”Les Rayons et les Ombres”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1853: Pedepsele (”Les châtiments”) - capodoperă a poeziei satirice franceze
| + | |
− | | + | |
− | • 1856 - 1857: Contemplațiile (”Les Contemplations”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1859 - 1883: Legenda secolelor, două volume - capodoperă a poeziei franceze
| + | |
− | | + | |
− | Drame și tragedii:
| + | |
− | | + | |
− | • 1827: Cromwell - cu celebra-i Prefață
| + | |
− | | + | |
− | • 1830: Hernani (”Hernani ou l'honneur castillan”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1831: Marion Delorme
| + | |
− | | + | |
− | • 1832: Regele petrece (”Le roi s'amuse”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1835: Angelo
| + | |
− | | + | |
− | • 1837: Ruy Blas - capodopera sa dramatică
| + | |
− | | + | |
− | • 1843: Burgravii (”Les Burgraves”)
| + | |
− | | + | |
− | Romane:
| + | |
− | | + | |
− | • 1818: Bug-Jargal
| + | |
− | | + | |
− | • 1823: Han din Islanda (”Han d'Islande”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1829: Ultima zi a unui condamnat la moarte (”Le Dernier Jour d'un condamné”), un adevărat rechizitoriu pentru abolirea pedepsei capitale
| + | |
− | | + | |
− | • 1831: Notre-Dame de Paris
| + | |
− | | + | |
− | • 1834: Claude Gueux
| + | |
− | | + | |
− | • 1862: Mizerabilii (”Les Misérables”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1866: Oamenii mării (”Les Travailleurs de la mer”), dedicat locuitorilor insulei Guernsey
| + | |
− | | + | |
− | • 1869: Omul care râde (”L'homme qui rit”), roman filozofic ce condamnă aristocrația și monarhia
| + | |
− | | + | |
− | • 1874: Anul '93 (”Quatrevingt-treize”)
| + | |
− | | + | |
− | Pamflete:
| + | |
− | | + | |
− | • 1852: Napoleon cel mic (”Napoléon le Petit”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1877: Istoria unei crime (”Histoire d'une crime”)
| + | |
− | | + | |
− | • 1859: Legenda secolelor (”La Légende des siècles”), ciclu de poeme prin care este înfățișată istoria omenirii
| + | |
− | | + | |
− | Studii:
| + | |
− | | + | |
− | 1864: William Shakespeare
| + | |
− | | + | |
− | Aprecieri:
| + | |
− | | + | |
− | „Umană prin detaliu și semnificație, inumană prin proporții”, cum preciza Albert Thibaudet, opera lui Hugo copleșește prin titanismul fabulos al imaginației și prin îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată „cel mai mare fenomen” al literaturii franceze.
| + | |