M-aţi iubit, m-aţi urât, m-aţi criticat, vă mulţumesc că m-aţi inspirat.
Mahok Valeria s-a născut în 29 Octombrie 1955 în orașul Cisnădie, Județul Sibiu. A absolvit Școala Generală Nr. 2 din orașul Cisnădie cu durată de 10 ani, apoi Liceul Teoretic "Gustav Gündisch" Cisnădie, Secția mecanică, la seral. A lucrat la Intreprinderea Textila Cisnădie, Secția Finisaj stofe. Ulterior a frecventat Şcoala Populară de Arte şi Meserii ,,Ilie Micu” din Sibiu, secțiile canto popular și pictură. Mahok Valeria este văduvă, are doi copii și cinci nepoți, a cochetat cu muzica, poezia și pictura din copilărie. Scrie așa cum i se dictează din Abecadarul Divin, spune autoarea. Din motive financiare, nu a publicat nimic. Buchetul celor scrise la numit Flori de câmp, comparând titlul enunțat, cu firea diferită a oamenilor !
Numai din iubire...
Numai din iubire şi de dorul ei, devii poet. Numai din iubire şi de dorul ei, devii discret. Numai din iubire şi de dorul ei, trăieşti sperând. Numai din iubire şi de dorul ei, visezi cântând. Numai din iubire şi de dorul ei poţi muri ca un sfânt.
Cuget târziu
Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
Am observat că şi iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e capricios.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viaţa cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credinţă.
Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat,
Am să primesc ce-am dat.
21-05-2007
Nu sunt ceea ce nu pot fi, dar voi fi ceea ce mi-e destinat.