Umberto Saba, pseudonimul lui Umberto Poli, născut la 9 martie 1883, la Trieste, şi mort la 25 august 1957, la Gorizia, a fost un poet şi scriitor italian.
Mama poetului, Felicita Rachele Coen, era evreică, iar tatăl său, Ugo Edoardo Poli, nobil veneţian şi agent comercial. În anul 1882, cu prilejul căsătoriei, Edoardo s-a convertit la religia ebraică, dar fiind cetăţean italian, autorităţile habsburgice îl obligă să părăsească oraşul, abandonându-şi soţia care era însărcinată.
În Italia a fost victima persecuţiei rasiale din cauza originii sale ebraice, iniţial încercând să se refugieze la Paris, după care, la Roma, sub protecţia lui Ungaretti şi, în sfârşit, la Firenze, în gazdă la Montale.
În 1946, Saba primeşte primul său premiu, Premiul Viareggio, pentru poezia de după război, după care, în 1951, urmează Premiul Academiei din Lincei şi Premiul Taormina, în timp ce Universitatea din Roma îi conferă, în 1953, premiul de onoare (Laurea honoris causa).
Traducere din limba italiană de Simona Enache