Modificare „Umberto Eco”

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont) este un scriitor italian, editor, filozof și un foarte cunoscut semiotician. Este cunoscut internațional, în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un mister intelectual în care combină elemente de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci a scris mai multe romane, incluzând „Pendulul lui Foucault” si „Insula din ziua de ieri”. Cel mai recent, „Cimitirul din Praga”, publicat în 2010, este un best-seller. Eco este președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolognia, și Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005. A fost ales al XIV-lea în 2008.

Biografie:

Eco s-a născut în orașul Alessandria, din regiunea Piemont (nordul Italiei). Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă piemonteză. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui. Numele său de familie este probabil un „acronim pentru ex caelis oblatus” (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat. A studiat la Torino, luându-și licența în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. 

În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). 

Este autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Romane:

Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu „Numele trandafirului”, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii conceptele postmodernismului. Romanul a fost ecranizat în 1986.

Opere literare:

Diario minimo, 1963 (rom. Jurnal minim, traducere Corina Anton, Ed. Humanitas, 2004)

Il nome della rosa, 1980 (rom. Numele trandafirului, traducere Florin Chirițescu, Ed. Dacia, 1984), Premiul pentru cea mai bună carte a anului și Premiul Strega în 1981)

Il pendolo di Foucault, 1988 (rom. Pendulul lui Foucault, traducere Ștefania Mincu și Marin Mincu, Ed. Pontica, 1991), Premiul Bancarella

Il secondo diario minimo, 1992

L'isola del giorno prima, 1994 (rom. Insula din ziua de ieri, Ed. Pontica, 1995)

Baudolino, 2000 (rom. Baudolino, 2001)

La misteriosa fiamma della regina Loana, 2004 (rom. Misterioasa flacără a reginei Loana, Ed. Polirom, Iași 2004 și Ed. Pontica, 2005)

Il Cimitero di Praga, 2010 (rom. Cimitirul din Praga,traducere Ștefania Mincu, Ed. Polirom, Iași 2010)

Cărți pentru copii:

Toate sunt ilustrate de Eugenio Carmi

La bomba e il generale, 1966

I tre cosmonauti, 1963

Gli gnomi di Gnu, 1992

Lucrări de semiotică-filozofică și critică literară:

l problema estetico in San Tommaso, Torino, Edizioni di Filosofia, 1956, a doua ediție modificată, Il problema estetico in Tommaso d'Aquino, Milano, Ed. Bompiani, 1970

Sviluppo dell'estetica medievale, În Momenti e problemi di storia dell'estetica, 1959, Milano, Marzorati, a doua ediție modificată, Arte e bellezza nell'estetica medievale, Milano, Editura Bompiani, 1987

Opera aperta, 1962, (rom. Opera deschisă, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Editura pentru Literatura Universală, 1969, Ed. Paralela 45, 2006)

* La struttura assente, 1968 (rom. Structura absentă)

Segno, 1973

Trattato di semiotica generale, 1975, (rom. Tratat de semiotică generală,București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982)

Lector in fabula. La cooperazione interpretativa nei testi narrativi, 1979 (rom. Lector in fabula(1979, Ed. Univers, 1991)

Postille a „Il nome della rosa”, 1983

Semiotica e filosofia del linguaggio, 1984, (Semiotica și filozofia limbajului, 1984)

I limiti dell'interpretazione, 1990, (rom. Limitele interpretării, Ed Pontica, 1995, Ed. Polirom, 2011)

Sei passegiate nei boschi narrativi. Norton Lectures, 1994 (rom. Șase plimbări prin pădurea narativă)

Kant e l'ornitorinco, 1997 (rom. Kant și ornitorincul, trad. Ștefania Mincu, Ed. Pontica, 2002, Ed. Polirom, 2010

Sulla letteratura, 2002 (rom. Despre literatură, 2002)

Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione, 2003

Confessions of a Young Novelist. Richard Ellmann Lectures in Modern Literature, Harvard University Press, 2011 (rom. Confesiunile unui tânăr romancier´, Traducere de Ioana Gagea, Ed. Pollirom, 2011)

Opere cu caracter eseistic și alte opere:

Apocalittici e integrati, 1964 u. 1978 (rom. Apocaliptici și integrati . Comunicații de masă și teorii ale culturii de masă 1964, Polirom, Iași 2008)

Come si fa una tesi di laurea, 1977 (rom. Cum se face o teză de licență, Ed. Pontica, 2000, Ed. Polirom, Iași 2006)

Dalla periferia dell'impero, 1977 și Sette anni di desiderio, 1983

Sugli specchi e altri saggi, 1985

Arte e bellezza nell’estetica medievale, 1987

Il secondo diario minimo, 1992

La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, 1993 (rom. În căutarea limbii perfecte, traducere de Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași 2002

In cosa crede chi non crede? (rom. În ce cred cei care nu cred?, traducere de Dragoș Zamosteanu, Ed. Polirom, Iași 2011)

Cinque scritti morali, 1997 (rom. Cinci scrieri morale trad. rom. Pontica, 1998, Ed. Humanitas, București 2005)

La Bustina di Minerva, 2000 (rom. Pliculețul Minervei, Humanitas, București 2004)

Storia della Bellezza, a cura di U. E., 2004

A passo di gambero. Guerre calde e populismo mediatico, 2006

La memoria vegetale e altri scritti di bibliofilia, 2006

Storia della Bruttezza, a cura di U. E., 2007

Vertigine della lista, 2009
Versiunea curentă		Textul dumneavoastră
Linia 1:		Linia 1:
−	Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont) este un scriitor italian, editor, filozof și un foarte cunoscut semiotician. Este cunoscut internațional, în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un mister intelectual în care combină elemente de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci a scris mai multe romane, incluzând „Pendulul lui Foucault” si „Insula din ziua de ieri”. Cel mai recent, „Cimitirul din Praga”, publicat în 2010, este un best-seller. Eco este președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolognia, și Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei ~~„Prospect”~~ pe 2005. A fost ales al XIV-lea în 2008.	+	Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont) este un scriitor italian, editor, filozof și un foarte cunoscut semiotician. Este cunoscut internațional, în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un mister intelectual în care combină elemente de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci a scris mai multe romane, incluzând „Pendulul lui Foucault” si „Insula din ziua de ieri”. Cel mai recent, „Cimitirul din Praga”, publicat în 2010, este un best-seller. Eco este președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolognia, și Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005. A fost ales al XIV-lea în 2008.

	Biografie:		Biografie: