Admin (Discuție | contribuții) (formatare) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[Costel Zăgan]] a scris în articolul "Un tratat pe (ne)-nţelesul tuturor" din ciclul "Lecturi perpendiculare", publicat în "Cititorul de proză" pe 26 aprilie 2011: | |
| − | + | <blockquote>"Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă"! Pornind de aici, ar trebui să ne apucăm şi noi serios de tăcut. Însă autorul tratatului menţionat a denunţat aprioric şi intenţia noastră zadarnică: "O propoziţie poate spune doar cum este un lucru, nu ceea ce este el."<br> | |
| − | + | <br> | |
| − | + | Şi totuşi această carte se potriveşte ca o mănuşă predilecţiei mele pentru (auto)ironizarea limbajului uzual.<br> | |
| − | "Întregul înţeles al cărţii ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: | + | <br> |
| − | + | Cu toate acestea,cel mai bine ar fi să-l las pe autor să-şi expună intenţiile metafizice: | |
| − | + | "Întregul înţeles al cărţii ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele:<br> | |
| − | Lucrarea este dedicată memoriei prietenului său,David H. Pinset,având drept motto un citat din Kurnseberger:"...şi tot ceea ce ştim,ceea ce am auzit doar foşnind şi vuind,se poate spune în trei cuvinte". | + | CEEA CE NU SE POATE ÎN GENERE SPUNE SE POATE SPUNE CLAR,IAR DESPRE CEEA CE NU SE POATE VORBI TREBUIE SĂ SE TACĂ."<br> |
| − | + | <br> | |
| − | + | Să nu-mi pierd, mă rog, curajul: lectura este şi viaţa mea! (Şi... ea, Brutus?)<br> | |
| − | + | <br> | |
| − | + | Lucrarea este dedicată memoriei prietenului său, David H. Pinset, având drept motto un citat din Kurnseberger: "...şi tot ceea ce ştim, ceea ce am auzit doar foşnind şi vuind, se poate spune în trei cuvinte".<br> | |
| − | + | <br> | |
| − | + | Întregul tratat este structurat sintactico-sintagmatic:în propoziţii,fraze şi sintagme. Memorabile. Există astfel 6547 de unităţi sintactico-metafizice.<br> | |
| − | + | <br> | |
| + | Prima: "Lumea este tot ceea ce se întâmplă."<br> | ||
| + | Ultima: "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă."</blockquote> | ||
Costel Zăgan a scris în articolul "Un tratat pe (ne)-nţelesul tuturor" din ciclul "Lecturi perpendiculare", publicat în "Cititorul de proză" pe 26 aprilie 2011:
"Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă"! Pornind de aici, ar trebui să ne apucăm şi noi serios de tăcut. Însă autorul tratatului menţionat a denunţat aprioric şi intenţia noastră zadarnică: "O propoziţie poate spune doar cum este un lucru, nu ceea ce este el."
Ultima: "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă."
Şi totuşi această carte se potriveşte ca o mănuşă predilecţiei mele pentru (auto)ironizarea limbajului uzual.
Cu toate acestea,cel mai bine ar fi să-l las pe autor să-şi expună intenţiile metafizice: "Întregul înţeles al cărţii ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele:
CEEA CE NU SE POATE ÎN GENERE SPUNE SE POATE SPUNE CLAR,IAR DESPRE CEEA CE NU SE POATE VORBI TREBUIE SĂ SE TACĂ."
Să nu-mi pierd, mă rog, curajul: lectura este şi viaţa mea! (Şi... ea, Brutus?)
Lucrarea este dedicată memoriei prietenului său, David H. Pinset, având drept motto un citat din Kurnseberger: "...şi tot ceea ce ştim, ceea ce am auzit doar foşnind şi vuind, se poate spune în trei cuvinte".
Întregul tratat este structurat sintactico-sintagmatic:în propoziţii,fraze şi sintagme. Memorabile. Există astfel 6547 de unităţi sintactico-metafizice.
Prima: "Lumea este tot ceea ce se întâmplă."