Modificare „Sholem Asch”

Shalom (Scholem) Asch s-a născut la 1 noiembrie 1880, la Kutno, Polonia şi a murit la 10 iulie 1957 la Londra. Este prezent prin piesele lui în diverser teatre ale lumii, recent fiind reprezentat cu o piesă la TES în regia lui Alexandru Hausfater. A fost romancier, dramaturg, eseist. A evoluat în tinereţe de la tradiţionalism la modernitate. A fost şi ginerele unui poet de idiş, Menahem Mendel Shapiro, a fost influenţat de I.L. Peretz. La Conferinţa de la Cernăuţi, din 1908, pe probleme lingvistice, a declarat că idişul trebuie să fie limba poporului evreu, dar sioniştii au ales ebraica drept limbă a viitorului Stat. În 1908 a fost în Palestina, apoi în SUA, iar după război în Franţa. A evocat pogromurile din Ucraina lui Hmielniţki din sef. XVIII, dovedindu-se un scriitor talentat. O dramă, „ Zeul răzbunăr”, unele scene obscene” trezind contestaţii, dar a avut succes în SUA. Ulterior ea a fost preluată de multe teatre din Europa.Trilogia ăn proză, Înainte de Potop, prezintă viaţa evreilor în trei mari oraşe –Sankt Petersburg, Varşovia, Moscova, apoin a mai scris un roman despre viaţa evreilor din Berlin ţi o piesă despre sioniştii ajunşi în Palestina. – „Cântecul Văii”, care a avut succes..A fost un scriitor recunoscut în timpul vieţii, astfel la împlinire a 40 de ani i s-a publicat un complet de 12 volume de opere de către editorul Judah Magnes. A fost ales preşedinte al PEN Clubului pentru literatura idiş.A vizitat Palestina în 1936, dar nu era sionist.A scris trei romane inspirate de Noul Testament, printre care Omul din Nazareth, publicată ăn Polonia... Ultimii ani şi i-a trăit în Israel, la Bat Yam, dar înainte de a muri a plecat la Londra pentru tratament. La Bat Yam s-a deschis un muzeu dedicat scriitorului, o parte din manuscrise fiind depuse şi la Universitatea Yale, SUA.Doi fii şi un nepot au fost scriitori, jurnalişti. Opera lăsată moştenire este impresionantă.

BIBLIORAFIE
- A Shtetl ("The Village"), 1904 or earlier, story
- Mitn Shtrom (With the Stream), 1904 novel and play
- Got fun Nekomeh (God of Vengeance), 1907, play
- Reb Shloyme Nogid, 1913, novel
- Motke Ganev (Motke the Thief), 1916, novel
- Mary, 1917, play
- Der Veg tsu Zikh (The Way to Oneself), 1917, play
- Motke Ganev (Motke the Thief), 1917, play
- Onkl Mozes (Uncle Moses), 1918 (translated into English 1938), play
- Kiddush ha-Shem, 1919 (translated into English 1926), novel
- Di Muter (The Mother), 1919 (translated into English 1930)
- Di Kishufmakherin fun Kastilien (The Witch of Castile), 1921
- Urteyl (Death Sentence), 1924
- Khaym Lederers Tsurikkumen (The Return of Khaym Lederer), 1927
- Farn Mabul trilogy (Before the Flood) 1929-31, translated as Three Cities, 1933
- Gots Gefangene (God's Captives), 1933
- Der T'hilim Yid, 1934, translated as: Salvation
- The War Goes On, 1935
- Bayrn Opgrunt, 1937, translated as: The Precipice
- The Mother, 1937, novel
- Three Novels, 1938
- Dos Gezang fun Tol (The Song of the Valley), 1938 (translated into English, 1939)
- The Nazarene, 1939, novel
- What I Believe 1941, essay, 201 pages
- Children of Abraham, 1942, short stories
- My Personal Faith, 1942, Published: London, George Rutledge & Sons, Ltd
- The Apostle, 1943, novel
- One Destiny: An Epistle to the Christians, 1945[8][9][10]
- East River, 1946,[11] spent more than 6 months on the New York Times Best Seller List (1946–7) including one week at #1[12]
- Tales of My People, 1948, short stories
- Mary, 1949, novel, unrelated to his earlier work of the same name
- Salvation, 1951
- Moses, 1951, novel
- A Passage in the Night, 1953
- The Prophet, 1955