Acțiuni

Sfântul Isaac Sirul

De la Referate

Versiunea din 28 septembrie 2013 07:25; autor: 192.234.81.226 (Discuție) (Sfântul Isaac Sirul - Biografie)

(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Sfântul Isaac Sirul (Beit' Katraja, ~640 ; Rabban Sabor, ~700), cunoscut uneori şi sub numele de Isaac de Ninive este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru nevoinţele sale stricte şi pentru scrierile sale ascetice. Prăznuirea sa se face în 28 ianuarie.

Viaţa:

Despre viaţa Sf. Isaac se cunosc cu certitudine foarte puţine lucruri. Multă vreme, nu se ştia despre el altceva decât ceea ce se găsea în scrierile sale. O primă biografie a sa a fost publicată la Roma în 1719 de un autor anonim de origine arabă. O colecţie de lucrări despre istoria Siriei scrise de Iezudena (Işodena), episcop de Barsa, în secolul al VIII-lea, a fost publicată în 1896 de abatele Jean-Baptiste Chabot, erudit orientalist catolic. Sfântul Isaac s-a născut în regiunea Qatarului sau a Bahreinului actual, pe coasta vestică a Golfului Persic. Majoritatea cercetătorilor consideră că făcea probabil parte din Biserica asiriană, care se înscria în descendenţa teologiei lui Teodor de Mopsuestia. Pe când era destul de tânăr, el a intrat în mănăstirea Mar Matei (a Sf. Matei) împreună cu fratele său. Datorită vieţii lui sfinte, a învăţăturilor şi nevoinţelor sale, părinţii din mănăstire au voit să îl pună stareţ, însă acesta a refuzat, iar monahii l-au ales în schimb ca stareţ pe fratele său. Râvnind după nevoinţe mai aspre, cuviosul Isaac s-a retras în pustie. Faima lui de om sfânt şi învăţător în viaţa duhovnicească s-a răspândit mult. Remarcat de catolicosul Gheorghe I (658-680), care l-a hirotonit episcop de Ninive, fosta capitală a Asiriei de nord. I s-a cerut să renunţe la această poziţie după numai cinci luni sau, după alte versiuni, a renunţat de bunăvoie, dorind să se întoarcă în pustie şi neputându-se acomoda cu viaţa din lume. Tradiţia relatează un episod ilustrativ în acest sens. Astfel, în sinaxar se povesteşte că, pe când era episcop de Ninive, doi oameni au venit la el, cerându-i să arbitreze într-o dispută. Unul din cei doi îi datora bani celuilalt, iar cel care dăduse banii cu împrumut vroia să îl silească să-i restituie împrumutul, ameninţându-l cu judecata laică. Sf. Isaac i-a cerut acestuia să-l păsuiască pe datornic, invocând pilda evanghelică, dar omul, mânios, a refuzat să îl asculte. Atunci, sfântul i-ar fi răspuns că dacă nu vroia să asculte de porunca Domnului din Evanghelie, nici el nu îl putea ajuta.

Retrăgându-se din scaunul episcopal, Sf. Isaac a plecat spre sud, în sălbăticia Muntelui Matout (probabil în regiunea Kuzistan din Iran), un refugiu al anahoreţilor. Acolo a trăit în singurătate mulţi ani, nevoindu-se în post, rugăciune şi studiul Sfintei Scripturi. Se povesteşte că se hrănea doar cu puţină pâine şi legume nefierte. Sfântul Isaac a fost şi unul din puţinii sfinţi răsăriteni care au ajuns pe o asemenea treaptă duhovnicească încât au îndrăznit să se roage chiar şi pentru demoni. Se spune că, din pricina multelor nevoinţe şi a studiului intens, a ajuns să orbească. Orbirea, precum şi şi vârsta înaintată l-au obligat să părăsească pustia şi să se retragă la Mănăstirea Rabban Shabur (Sf. Sapor), unde a adormit cu pace, la o vârstă înaintată, şi unde a fost şi înmormântat.

Ortodoxia:

Sfântul Isaac este acceptat pe deplin de Biserica Ortodoxă, cu toate că în timpul vieţii sale a fost probabil un membru canonic al Bisericii Asiriene a Răsăritului (i.e., nestoriană sau „teodorită”, după numele lui Teodor de Mopsuestia). Întrucât Sf. Isaac a evitat pe cât posibil, în scrierile sale, controversele teologice ale vremii, scrierile sale au fost asimilate în tradiţiile mai multor biserici, acesta ajungând să fie cinstit ca sfânt atât în Biserica asiriană cât şi în Biserica Ortodoxă, dar şi în comunitatea Bisericilor Orientale (asociate în general monofizismului.

Scrierile sale au devenit foarte populare în cercurile monahale ortodoxe; acestea sunt bine-cunoscute în întreg Răsăritul creştin şi sunt considerate ca ortodoxe. Cinstirea sa a crescut în timp, el fiind integrat în calendarul sfinţilor ortodocşi. Includerea sa printre sfinţi dovedeşte în acelaşi timp şi faptul că Biserica nu priveşte graniţele canonice ca fiind unicul test indicator şi criteriu al ortodoxiei.

Scrieri:

Sf. Isaac Sirul a scris un mare număr de discursuri (omilii sau „cuvinte” de învăţătură) şi epistole (scrisori). În secolul al IX-lea, o primă parte a scrierilor sale, cuprinzând optzeci şi şase de Cuvinte despre nevoinţă şi patru Epistole, au fost traduse de doi cuvioşi monahi de la Lavrei Sfântul Sava din Ţara Sfântă, avva Patrichie (Patrikios) şi avva Avramie. Această primă parte a operelor Sf. Isaac a cunoscut şi cea mai mare răspândire în Orientul creştin, dar şi în Occident.

Sfântului Isaac Sirul îi sunt atribuite şi o serie de rugăciuni, între care unele sunt folosite şi astăzi în cultul Bisericii Ortodoxe. Sf. Isaac şi-a scris lucrările în limba siriacă. Acestea au fost traduse apoi rapid în limba greacă, în etiopiană şi arabă, iar mai târziu în latină, italiană, spaniolă, franceză, engleză, rusă etc. Scrierile sf. Isaac nu au fost incluse în Filocalia greacă a Sf. Nicodim Aghioritul şi Macarie al Corintului, şi nici în versiunea slavonă Dobrotoliubie, însă fragmente din ele au fost incluse în ediţia rusă a Filocaliei alcătuite de Sf. Teofan Zăvorâtul.

În anul 1983, aparent unica copie existentă a unei a doua părţi a scrierilor Sf. Isaac, „Cuvinte către singuratici, despre viaţa duhului, taine dumnezeieşti, pronie şi judecată”, a fost redescoperită la Biblioteca Bodleiană din Oxford, în Marea Britanie de către profesorul Sebastian Brock. Acesta le-a publicat în versiunea originală siriacă în 1985, apoi acestea au apărut în traducere în diferite limbi de circulaţie. În limba română, Partea a doua a fost publicată pentru prima dată în anul 2003, în traducerea diac. Ioan I. Ică Jr., la editura Deisis din Sibiu.

În anul 1990, într-o bibliotecă privată din Teheran (Iran) a fost descoperit un alt manuscris siriac, copiat la începutul sec. XX, cuprinzând 17 noi „cuvinte” ale Sf. Isaac către singuratici, dintre care 14 inedite. Textul a fost reconstituit şi publicat de Sabino Chiala, monah la mănăstirea Bose din Italia. Prima ediţie românească a apărut în anul 2005, tot la editura Deisis. Traduceri în limba română

Manuscrise:

Fragmente din cuvintele Sf. Isaac Sirul se regăsesc, în traducere românească, în mai multe versiuni manuscrise complete, unele datând încă din secolul al XVIII-lea. Pr. Dumitru Stăniloae, în introducerea la vol. X. al Filocaliei, citează zece manuscrise cuprinzând opera integrală (cunoscută până la data editării) a Sf. Isaac Sirul şi 26 de manuscrise cuprinzând fragmente din aceasta. Potrivit Pr. Stăniloae, majoritatea acestor traduceri sunt făcute după ediţia grecească publicată de Nikeforos Theotokes (Nichifor Theotoche) la Leipzig în anul 1770. Între acestea se găsesc:

Cuvinte, rugăciuni şi învăţături pentru călugări ale lui: Simeon Noul Teolog, Varsanufie, Vasile cel Mare, Dorotei, Evagrie, Grigorie Sinaitul, Nil de la Soroca, Simeon al Tesalonicului, Nichifor din Singurătate, Nil de la Soroca (Sorski), Filotei Sinaitul, Nil Sinaitul, Filimon Pustnicul, Isaac Sirul, Isaia Pustnicul, Amon, Casian Râmleanul, Damaschin Studitul, Ioan Hrisostom, traducere de Rafail monahul, mănăstirea Neamţ, 1769, mss. 2597 BAR - Filocalia de la Dragomirna, 313 f.

Miscelaneu de literatură monahală (Filocalie, sec. XVIII), cuprinzând scrieri ale lui Nil Sorski, Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Vasile de la Poiana Mărului, Nichifor din Singurătate, Dorotei Studitul, Isaac Sirul, Nil Postnicul, Simeon Noul Teolog, Varsanufie, Evagrie Ponticul, Diadoh, Isihie Preotul, mss. 1621 BAR, 294f.

Miscelaneu de literatură monahală: Isihie preotul către Teodul, Ioan Sinaitul, Isaac Sirul, Eftimie al Târnovei, Paisie cel Mare, mss. 1724 BAR, sf. sec. XVIII, 169f.

Ediţii tipărite:

Sf. Isaac Sirul, Cuvinte şi învăţături, traducere de ieromonahul Macarie, revizuită de ieroschimonahul Isaac şi ieromonahul Iosif, Neamţ, 1819.

Sfântul Isaac Sirul, „Cuvinte despre sfintele nevoinţe”, Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, vol. X, traducere, introducere şi note de de de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981; reed. Humanitas, Bucureşti, 1999, 2008.

Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a II-a, recent descoperită, traducere de diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2003; ed, a II-a 2007, ISBN: 978-973-7859-31-0.

Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, cuvânt înainte, introducere şi text de Sabino Chiala, traducere de diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2005; ed a II-a 2007, ISBN: 978-973-7859-32-7.

Sf. Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2007.

Sf. Isaac Sirul, Cuvinte pentru nevoinţă, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2010.

Sf. Isaac Sirul, Cuvinte şi învăţături, ed. Predania, Bucureşti, 2010.

Scrieri despre Sf. Isaac Sirul:

Sabino Chialà, Isaac Sirianul, asceză singuratică şi milă fără sfârşit, traducere de Maria-Cornelia şi diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2012, ISBN: 978-973-7859-83-9.

Citate:

„Fii persecutat, mai degrabă decât persecutor. Răstigneşte-te pe tine mai degrabă decât pe alţii. Lasă-te nedreptăţit mai degrabă decât să nedreptăţeşti pe cineva. Lasă-te asuprit mai degrabă decât să fii zelos. Preferă bunătatea în locul dreptăţii.”

„O mică, dar statornică nevoinţă (disciplină) are mare putere; că şi picătura cea mică şi moale picând mereu, găureşte piatra cea tare.”

„Ziua Domnului este o taină a cunoaşterii adevărului care nu este primit prin sânge şi trup şi care transcende orice speculaţii. În vremurile acestea, nu există ziua a opta şi nici sabatul adevărat. Pentru că cel care zice `Domnul s-a odihnit în ziua a şaptea,' s-a referit la scăparea [firii noastre] din blestemul acestei vieţi, deoarece mormântul are şi o fire trupească şi aparţine acestei lumi. Şase zile sunt împlinite în economia vieţii prin intermediul ascultării poruncilor; a şaptea este petrecută în întregime în mormânt; iar a opta este plecarea din acesta”. - Omilii ascetice, I

„De ce te tulburi pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca vederea unui mort să-ţi fie drept învăţătură pentru plecarea ta de aici.”

„Cunoştinţa Crucii se ascunde în suferinţa pe Cruce.”

„Omul care îl urmează pe Hristos în plângere însingurată este mai mare decât cel ce Îl laudă pe Hristos în mijlocul adunării.”

„De ce îţi întăreşti legăturile? Ia-ţi viaţa în propriile mâini mai înainte ca lumina ta să înceapă să pălească şi să cauţi un ajutor pe care nu o să-l găseşti. Viaţa aceasta ţi-a fost dată pentru pocăinţă; nu o irosi căutând lucruri deşarte.”

Imnografie:

Tropar, glasul al III-lea:

Dumnezeiască jertfă te-ai făcut, fericite! Căci ca un alt mare Isaac în Siria ai strălucit, de Dumnezeu insuflate, şi ca al liniştii îndemnător, de Dumnezeu înţelepţite, prin rânduiala dumnezeiască ai preoţit în Ninive, fericite! Părinte Sfinte Isaac, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă, celor ce te dorim pe tine, mare milă!

Condac , glasul al VIII-lea: Podobie: Apărătoare Doamnă...

Luceafăr te-ai arătat prealuminos, cu începătoria de sfinţenie luminând şi pe cei din întunericul patimilor strălucindu-i ca un povăţuitor prealuminat al liniştii. Ci ca cela ce ai luat darul Duhului, celor ce cer dă-le iertare greşelilor, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Isaac!

Alt condac, glasul al VIII-lea: Pe marele sfătuitor al liniştii ce-i după lege şi al vederii nerătăcite luminat ajutător, pe al Ninivei înţeleptul şi îndumnezeitul ierarh şi frumuseţea Siriei şi odrasla ei şi pe vasul cel curat al dumnezeiescului Duh să-l lăudăm, pe Isaac preavestitorul şi slăvitul!