Modificare „Radu Stanca”

Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeș — d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru român.

Cronologie bio-bibliografică:

Radu Stanca a fost fiul Mariei (născută Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot. A fost nepotul lui Dominic Stanca, iar scriitorul Horia Stanca i-a fost frate.

1920, 5 martie - se naște Radu Stanca, mezinul familiei Sebastian Stanca, în orașul Sebeș, în casa de pe str. Sicolorum nr. 53 (astăzi localul Școlii generale nr. 3).

1927 - Radu Stanca este înscris în clasa I-a primară a Școlii de aplicație de pe lângă Școala Normală de învățători din Cluj.

1930 - elev în clasa I-a B de la Liceul „G. Barițiu” din Cluj (Matricola Lic. „G. Barițiu”, 1930/31, vol. I, f. 107). În timpul școlarității l-a avut ca director pe scriitorul Alex. Ciura (până în 1936) iar ca profesor de lb. română pe criticul Ion Chinezu; mediile de absolvire ale celor opt clase de liceu sunt onorabile; conferința profesorală intervine de două ori în situația lui școlară.

1932 - în „Universul Copiilor”, nr. 15, p. 226, apare Legenda peștilor „culeasă de Radu Stanca.”

1935, 15 ian. - apare revista școlară „Mâine”, „artă-literatură”. Directori: Vladimir Zlătaru și Radu Stanca; tânărul „director” semnează în p. 4 prima sa poezie, „Mi-e dor”; după acest debut precoce și până în 1945, R. Stanca va publica versuri, articole, eseuri etc. în: „Națiunea Română”, „Pagini literare” (Turda), „Lanuri” (Mediaș), „Afirmarea” (Satu-Mare), „Familia” (Oradea - seria III), „Gând românesc”, „Symposion”, „Luceafărul”, „Universul literar”, „Vremea”, „Curțile dorului”, „Claviaturi”, „Kalende”, „Revista cercului literar” etc.

1938 - Radu Stanca își ia bacalaureantul cu media 8,50 fiind clasificat al doilea din 57 de candidați; se înscrie la Facultatea de litere și filozofie din Cluj.

1940, 3 aprilie - premiera cu „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, jucată de „studenții în litere”, în regia prof. univ. Liviu Rusu; prima apariție pe scenă a lui Radu Stanca în rolul lui Farfuridi.

1941 - apare la Sibiu „Curțile dorului” (nr. 1 ian. și nr. 2-4 februarie-aprilie) - revistă de literatură a studenților în litere și filosofie. Redactor responsabil: Radu Stanca; pentru scurt timp, Radu Stanca este redactorul paginii culturale a ziarului „Țara” (Sibiu, 1942+1944, dir. Grigore Popa).

1942 - Radu Stanca își ia licența în litere și filosofie, calificată „magna cum laude”, cu o dizertație despre Problema cititului.

1943 - este numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de folozofie a culturii, condusă de Lucian Blaga.

1945, ian. - iunie-august, apare la Sibiu „Revista Cercului Literar”, revistă lunară de literatură, filozofie și artă. Redactor: I. Negoițescu, iar Radu Stanca se numără printre colaboratori.

1945, oct. - Radu Stanca rămâne la Sibiu, ca profesor de „Introducere în estetica teatrului” la Conservatorul popular (până în 1949).

1947 - lui Radu Stanca i se decernează Premiul „Sburătorul” pentru piesa de teatru în manuscris „Dona Juana”.

1949, 13 febr. - premiera piesei „Căsuța din câmpie” de S. Marșak, primul spectacol semnat de Radu Stanca, încadrat pe atunci numai asistent de regie; 17 aug. - primește numirea de regizor - printr-o activitate stăruitoare, de excepțională vocație și concepție artistică, R.Stanca a jucat un rol de primă însemnătate în dezvoltarea și afirmarea colectivului sibian, până în 1961.

- printre cele mai importante spectacole puse în scenă în această perioadă amintim „Gaițele” de Al. Kirițescu - în patru montări diferite, „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale - în trei montări diferite, „Hagi Tudose” de B. Delavrancea, „Mirandolina” (Hangița) de C. Goldoni etc.

1951, 9 iunie - se căsătorește cu Dorina Ghibu, actriță de la Teatrul Național din Cluj; este numit profesor la recent înființata Școală Populară de Artă din Sibiu.

1952 - se decernează Premiul de Stat clasa. a III-a, pentru spectacolul cu Hagi Tudose de B. Delavrancea, unui colectiv de la Teatrul de Stat din Sibiu compus din: C. Sincu, R. Stanca („laureat al Premiului de Stat”), C. Rădulescu, N. N. Matei și S. Mușatescu (premiera a avut loc în 1951).

1954, 24 sept. - se naște Barbu Stanca, unicul fiu al scriitorului.

1956, 1 oct. - se înființează, la insistențele lui Radu Stanca, secția germană a teatrului de Stat din Sibiu.

1957 - revine masiv în publicistică - începuturi sporadice încă din 1946/47 - cu versuri, articole, eseuri, aforisme etc. în: „Tribuna”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Viața românească”, „Scrisul bănățean”.
etc.
1961, 1 oct.- Radu Stanca este numit prim-regizor la Teatrul Național din Cluj.

1962 - montează, în această calitate, ultimele sale spectacole: „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale (februarie) și „Unchiul Vania” se A. P. Cehov (noiembrie); agravarea bolii îl obligă să se interneze de trei ori, pe perioade mai lungi, în Clinica de boli pulmonare din Cluj; 26 decembrie, Radu Stanca se stinge din viață, la clinica de boli pulmonare din Cluj, în vârstă de 42 de ani.

1963, 14 iunie - moare Barbu Stanca, fiul scriitorului, în vârstă de 9 ani.

1965 - apare monografia Ștefan Braborescu, Ed. Meridiane, Col. „Figuri de seamă ale teatrului românesc”.

Biografie:

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942.
În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a încercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute.

A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filozofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A făcut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a.

În poezie a teoretizat baladescul (în eseul Resurecția baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.

Debut:

A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei „Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată „Legenda Peștilor”.

A debutat în 1943 cu eseul critic Problema cititului, lucrare ce a constituit, totodată, teza sa de licență în anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu.

Opere:

Dona Juana (1947),

Ștefan Braborescu (1965),

Versuri (1966),

Teatru (1968),

Acvariu (1971),
Poezii (1973),

Roman epistolar (1978),

Versuri (1980),

Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),

Turnul Babel (teatru, Editura Paralela 45, 2002),

Volumul „Versuri”, 1980:

Volumul “Versuri” apărut în anul 1980 la editura Dacia, este un volum cuprinzător, punând la dispoziție 280 de poezii ale scriitorului. Este cea mai amplă selecție de poezii ale sale, apărută până acum.

Volumul este împărțit în două mari părți: prima parte, cu un număr de 192 de poezii, cuprinde sumarul unui volum ce a fost proiectat de autor. Tocmai de aceea, volumul de față respect însemnele poetului cu strictețe, împărțind materialul pe cicluri, având următoarea succesiune, conform însemnărilor făcute de însuși Radu Stanca în manuscrisul său: Ars Doloris, Baladele Regelui, Fumul ruinilor, Argonaut cosmic, Cina cea de dragoste. Poezia „Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului.

Cea de a doua parte intitulată „Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei împărțită în două secțiuni: poezii publicate în periodice, neincluse în proiectul în stadiu de manuscris al lui Radu Stanca și o secțiune cu texte inedite, selectate din manuscrisele sale.

Dramaturgie:

A debutat în teatru cu comedia tragică Dona Juana, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul Sburătorul pe anul 1947;

Patru piese de teatru publicate într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat Turnul Babel;

Turnul Babel (tragedie);

Drumul magilor (vifleem tragic);

Povestea dulgherului și a frumoasei soții (legendă dramatică);

Greva femeilor (comedie);

Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valențe scenice sunt dublate de virtuțile literar-estetice pe care textul le oferă la lectură. Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill. Teatrul Național din Sibiu îi poartă numele în prezent.

Articole teoretice, manifeste literare:

Două eseuri programatice, dedicate revitalizării baladei și tragediei în epoca modernă:

Resurecția baladei (1945);

Tragedia și modalitatea ei scenică în perspectiva actualității (1960).

La Sibiu, teatrul național este numit în cinstea sa, Teatrul Radu Stanca.