Acțiuni

Radu Gyr

De la Referate

Versiunea din 14 ianuarie 2011 14:07; autor: 89.40.140.243 (Discuție) (ajustări)

(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924, odată cu apariţia volumului "Linişti de schituri", volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului, cât şi al criticii româneşti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare de formaţie naţionalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarmă-Piatră, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana şi altele), precum şi la ziare (Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare şi poezii.

A fost un membru de seamă al Mişcării Legionare, Comandant Legionar şi şef al regiunii Oltenia, conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Este autorul versurilor cântecelor "Sfânta Tinereţe Legionară", "Imnul Mota-Marin", "Imnul Muncitorilor".

Este laureat al mai multor premii ale Societăţtii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare, a fost director general al teatrelor. În această calitate ia iniţiativa înfiinţării Teatrului Evreiesc.

După detenţia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis şi de Antonescu, apoi este eliberat şi trimis spre "reabilitare" în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în "lotul ziariştilor" şi îl condamnă la 12 ani. Revine acasă în 1956, dar după doi ani este din nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia "Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!" Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenţie.

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urma o operă poetică de valoare unică, la care se alatură o mulţime de studii şi eseuri critice, răspândite în periodicele româneşti de-a lungul anilor.

A trecut în veşnicie în 28 aprilie 1975.