Acțiuni

Rabindranath Tagore

De la Referate

Versiunea din 20 septembrie 2013 01:06; autor: 192.234.81.226 (Discuție) (Rabindranath Tagore - Biografie)

(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Rabindranath Tagore, numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 6 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filozof indian din provincia Bengal, supranumit „Sufletul Bengalului” și „Profetul Indiei moderne”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913, primul scriitor non-european care câștigă acest premiu.

Date biografice:

Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj”, Tagore a crescut într-o familie de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati” din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini.

În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filozofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul” sau „Ofranda lirică” (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea” (1910), drama „Oficiul poștal” (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913).

Opera:

Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât și în limba engleză, în care și-a tradus unele opere concepute în bengali. Opere apărute în limba engleză:

Poeme în proză:

Gitanjali (1912)

The Gardener (1913)

Fruit-Gathering (1916)

The Fugitive (1921)

Teatru:

Chitra (1913)

The King of the Dark Chamber (1914)

Povestiri:

HungryStones and Other Stories (1916)

Mashi and Other Stories (1918)

Broken Ties (1925)

Romane:

The Home and the World (1919) The Wreck (1921)

Gora (1924)

Eseuri:

Sadhana (1914)

The Religion of Man (1931)

Traduceri:

Traducere Henriette Yvonne Stahl, Gora, București, Editura pentru literatură universală, 1965.