Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, județul Argeș - d. 3 decembrie 1991, București) a fost un eseist, filozof, economist și om politic comunist, apoi legionar român.
Biografie:
Născut în familia unui preot ortodox, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, Magna cum laude (1929).
Descris de Emil Cioran:
„«Un marxist entuziast și mistic, dar care nu știa un cuvânt din limba rusă.» (deoarece Țuțea și-a făcut cruce sărutând ziarul Pravda.)” În anul 1932 a fondat revista Stânga: linia generală a vremii, unde a semnat cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum și Traian Herseni, Petru Comărnescu, Mihai D. Ralea.
În 1933 a fost referent în Ministerul Comerțului și Industriei.
Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde s-a întâlnit cu Nae Ionescu. În 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior. A colaborat la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică. În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat după 6 septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940-1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
Este arestat de către autoritățile comuniste și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.
După ce a fost eliberat în timpul amnistiei din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Țuțea s-a aflat sub observația permanentă a securității comuniste. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului „Prometeu”. Către sfârșitul vieții a început o „Antropologie creștină” concepută schematic în șase capitole:
Problemele sau Cartea întrebărilor;
Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
Dogmele sau situarea spiritului în imperiul certitudinii;
Petre Țuțea a fost supranumit „un Socrate român” datorită preocupărilor filozofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.
Ultima dorință:
Ovidiu Iuliu Moldovan a amintit dorința lui Petre Țuțea de a fi înmormântat în cimitirul greco-catolic din Blaj.[3] Într-un interviu acordat în 1991 Petre Țuțea a făcut publică cererea pe care a lăsat-o la Uniunea Scriitorilor, pentru a fi înmormântat la Blaj, arătând că a plătit inclusiv banii pentru înmormântare.[4] Această ultimă dorință nu i-a fost îndeplinită.
Opera publicată:
Eseuri filozofice:
Bătrânețea și alte texte filozofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992
Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992
Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filozofice vol. I, Editura România Press, 2006
Neliniști metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994
Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995
Scrieri filozofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005
Scrieri filozofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006
Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007
Dialoguri:
Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefață și postfață de Marian Munteanu, București, Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria „Arta Grafică”, 1992
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, editate cu o prefață de Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005
Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000
Scrieri monografice:
Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediții ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediție îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007
Aurel-Dragoș Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, București, Editura România Press, 2006
Scrieri cu caracter economic, politic:
Manifestul revoluției naționale (în colaborare), ediție îngrijită de Marin Diaconu, București, Editura Crater, 1998
Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică. Prefață și text stabilit de Mircea Coloșenco. București, Editura Elion, 2000
Reforma națională și cooperare, prefață și stabilire de text de Mircea Coloșenco, postfață de Mihai Șora, București, Editura Elion, 2001
Anarhie și disciplina forței, prefață și ediție de Mircea Coloșenco, București, Editura Elion, 2002
Proiecte:
Proiectul de tratat - Eros (fragment din „Teatru Seminar” - reluat în „Fragmente”), Brașov & București & Chișinău, Editura Pronto & Astra, Editura Thetis, Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociației „Porumbeni”, 1992
Problemele sau Cartea întrebărilor (fragment din „Omul” vol. I), Iași, Editura Timpul, 1992
Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întreguri ontice (fragment din „Omul”, vol. II) Iași, Editura Timpul, 1993
Lumea ca teatru. Teatrul seminar, prefață, text stabilit și aparat critic de Mircea Coloșenco, București, Editura Alutus/Vestala, 1993
Omul. Tratat de antropologie creștină, ediție integrală și definitivă îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Iași, Editura Timpul, 2004
Critică:
Unele din ideile și frazele enunțate de Țuțea, având un conținut neconvențional, au stârnit controverse. De exemplu, exprimări de tipul: „Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri” îi aduc acuzația de fundamentalism în favoarea creștinismului.
La fel de contestabil este modul cum vede raportul știință-religie:
„Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; științific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluționistă a științei.”
Atitudinea sa politică este marcată de paradox, un prim exemplu constituindu-l apartenența la Mișcarea Legionară.
Discursul lui Țuțea la adresa ateismului exprimă atitudinea sa subiectivă față de nereligioși:
„O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.”
Spectacole, filme documentare:
Piesa „Întâmplări obișnuite” și dialogul „Bios și Eros” în regia lui Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Odeon. În 1993, producția a fost prezentată la Festivalul teatrului experimental din Cairo, Egipt, lângă marile piramide.
Exerciții de admirație, documentar TVR de Gabriel Liiceanu și Constantin Chelba („O întâlnire virtuală” Țuțea-Cioran)
Două emisiuni din ciclul „Cuvântul care zidește” realizate de Vartan Arachelian.
Petre Țuțea și Emil Cioran: „O întâlnire posibilă”, film realizat de Sorin Ilieșiu și Gabriel Liiceanu, Premiul Special – Festivalul Național, Costinești 1993.