Versiunea curentă din 14 decembrie 2010 11:09

George Călinescu a scris în "Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent" (1941):

De ce Paul Zarifopol, doctor la Universitatea din Halle, fiu al negustorului din Iaşi Paul Zarifopol şi al Elenei, fata şi ea a negustorului Iani Guliano, căsătorit cu Ştefania Dobrogeanu-Gherea (n. Iaşi, 30 noiembrie 1874 - m. 1 mai 1934, orele 12 noaptea), a cultivat cu pasiune pe Caragiale se explică îndată. În exilatul de la Berlin el a văzut un protestatar şi un negator. I-au plăcut spiritul de zeflemea, "mofturile" prozatorului, fără a simţi înaltul optimism al aceluia.

Originalitatea lui e în maliţia curat intelectuală.Cu aerele lui de gânditor în libertate, Zarifopol e un doct şi un universitar, cu bune satudii de filisofie şi filologie. El citează cu sensibilă pedanterie pe "învăţaţi", punând pagina şi ediţia şi are o strâmbătură de nemulţumire în faţa ştiinţei neoficiale. Fără a avea el însuşi vreo filisofie şi fără justificări, el strecoară ironia "ingenios" la orice sistem universitar.

El studiază limbajul, stilul, ritmica şi, fiind antistilist, rămâne mereu în domeniul expresiei.

Lectura lui Zarifopol depăşeşte cu mult în unele privinţe pe a contimporanilor săi în critică.Nu posedă cultură clasică, şi cele câteva referinţe nu pot înşela. Îl plictisea clasicismul, fiindcă nu-l cunoştea organic. El trecuse prin şcoala germană, unde filologia, filosofia şi apoi eseistica sociologică formează laolaltă o specialitate. Imediat vizibilă la Zarifopol este persiflarea continuă şi sistematică până la agasare. Nici o frază nu e nesuspectabilă şi titlurile înseşi sunt ironice: "Din registrul ideilor gingaşe, pagini alese pentru a ţine la curent pe tinerii cultivaţi şi seroşi".

Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negaţie a două rase sofistice.