(Pagină nouă: "De ce Paul Zarifopol,doctor la Universitatea din Halle,fiu al negustorului din Iaşi Paul Zarifopol şi al Elenei,fata şi ea a negustorului Iani Guliano,căsătorit cu Ştefania …) |
Admin (Discuție | contribuții) (formatare) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[George Călinescu]] a scris în "Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent" (1941): | |
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | <blockquote>De ce Paul Zarifopol, doctor la Universitatea din Halle, fiu al negustorului din Iaşi Paul Zarifopol şi al Elenei, fata şi ea a negustorului Iani Guliano, căsătorit cu Ştefania Dobrogeanu-Gherea (n. Iaşi, 30 noiembrie 1874 - m. 1 mai 1934, orele 12 noaptea), a cultivat cu pasiune pe Caragiale se explică îndată. În exilatul de la Berlin el a văzut un protestatar şi un negator. I-au plăcut spiritul de zeflemea, "mofturile" prozatorului, fără a simţi înaltul optimism al aceluia.<br> | |
| + | <br> | ||
| + | Originalitatea lui e în maliţia curat intelectuală.Cu aerele lui de gânditor în libertate, Zarifopol e un doct şi un universitar, cu bune satudii de filisofie şi filologie. El citează cu sensibilă pedanterie pe "învăţaţi", punând pagina şi ediţia şi are o strâmbătură de nemulţumire în faţa ştiinţei neoficiale. Fără a avea el însuşi vreo filisofie şi fără justificări, el strecoară ironia "ingenios" la orice sistem universitar.<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | El studiază limbajul, stilul, ritmica şi, fiind antistilist, rămâne mereu în domeniul expresiei.<br> | ||
| + | <br> | ||
| + | Lectura lui Zarifopol depăşeşte cu mult în unele privinţe pe a contimporanilor săi în critică.</blockquote> | ||
George Călinescu a scris în "Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent" (1941):
De ce Paul Zarifopol, doctor la Universitatea din Halle, fiu al negustorului din Iaşi Paul Zarifopol şi al Elenei, fata şi ea a negustorului Iani Guliano, căsătorit cu Ştefania Dobrogeanu-Gherea (n. Iaşi, 30 noiembrie 1874 - m. 1 mai 1934, orele 12 noaptea), a cultivat cu pasiune pe Caragiale se explică îndată. În exilatul de la Berlin el a văzut un protestatar şi un negator. I-au plăcut spiritul de zeflemea, "mofturile" prozatorului, fără a simţi înaltul optimism al aceluia.
Lectura lui Zarifopol depăşeşte cu mult în unele privinţe pe a contimporanilor săi în critică.
Originalitatea lui e în maliţia curat intelectuală.Cu aerele lui de gânditor în libertate, Zarifopol e un doct şi un universitar, cu bune satudii de filisofie şi filologie. El citează cu sensibilă pedanterie pe "învăţaţi", punând pagina şi ediţia şi are o strâmbătură de nemulţumire în faţa ştiinţei neoficiale. Fără a avea el însuşi vreo filisofie şi fără justificări, el strecoară ironia "ingenios" la orice sistem universitar.
El studiază limbajul, stilul, ritmica şi, fiind antistilist, rămâne mereu în domeniul expresiei.