Paul-Henri-Corentin Féval s-a născut la Rennes, la 29 septembrie 1816 și a murit la 8 martie 1887. A fost un scriitor și dramaturg francez.
Tatăl său a fost consilier la Curtea de apel. De mic copil a fost fascinat de inefabilul ţinuturilor Bretaniei, cu mlaştinile şi crângurile ei, cu ceţurile şi câmpiile ierboase, cu oameni aspri şi adânc înrădăcinaţi în istoria pământului pe care trăiau. Tânărul Paul a urmat cursurile liceului din Rennes, dându-şi bacalaureatul în 1833, după care în 1836 şi-a obţinut licenţa în drept, devenind avocat, profesie pe care, însă, avea s-o practice în mod cu totul ocazional.
În paralel, Féval a continuat să păstreze în adâncul sufletului o tainică preferinţă pentru atmosfera Bretaniei din copilărie, unde tragediile oamenilor simpli se desfăşoară într-un decor de castele şi păduri stranii şi nesfârşite, care reconstituie ceva din miracolul celt. „Lupul alb”, „Doamna Gil Blas”, „Burghezul din Vitré”, „Cavalerul de Kéramour”, aceste romane au avut ca punct de inspirație locurile natale.
În anul 1837 pleacă la Paris, unde îl găsim în cele mai insolite situaţii: secretar în casa unui cuplu de scriitori, comisar de bancă, controlor într-o companie de afişaj, corector la ziarul „Le Nouvelliste”.
Între 1837–1839 apar primele sale scrieri: nuvelele „Un duel naval”, avându-l drept protagonist pe Surcouf şi „Sclavul lui Cesar”, precum şi tragedia „Gensérac”.
În 1841, „Revue de Paris” îi publică nuvela „Clubul focilor”, în urma căreia este remarcat de un antreprenor literar, pe nume Antenor Joly. Intuind disponibilităţile artistice de excepţie ale lui Paul Féval, Joly îl solicită să dezvolte manuscrisul „Aventurile unui emigrant”, a cărui acţiune se petrece la Londra, într-un roman care stă să concureze cu „Misterele Parisului”, celebra carte a lui Eugène Sue.
Cunoscut mai ales pentru romanul „Cocoşatul” („Le Bossu” ― 1857), Paul Féval rămâne o personalitate literară fascinantă, cu o uluitoare putere de muncă şi o inepuizabilă inspiraţie.
Paul Feval este și usor de recunoscut în declarația cavalerului Henri de Lagardère - „Si tu ne vas pas à Lagardère, Lagardère ira-t-à toi!”(„Dacă tu nu vii la Lagardère, vine Lagardère la tine.”) În urma căsătoriei cu fiica medicului său, Marie Pénoyée, Féval va deveni tatăl a opt copii, dintre care Paul-junior, născut în 1860, va moşteni înclinaţiile literare ale părintelui său. În anul 1876, Paul Féval devine un creștin practicant, încercând să modifice o mare parte a romanelor sale, care nuanțau crime și omoruri, nereușind însă. Singurul roman căruia nu i-a părut rău că l-a scris a fost „Cocoșatul” apărut în anul 1857.
Dată fiind popularitatea romanelor acestuia, tânărul Paul Féval va încerca să scrie urmări la câteva din ele, printre care chiar la „Cocoşatul”. La 11 ani de la convertire, grav bolnav, Paul Féval se retrage la mânăstirea Saint-Jean-de-Dieu, unde moare (semiparalizat, unde se retrasese din anul 1882), la 8 martie 1887. Dar numele său a rămas pentru totdeauna legat de romanul „Cocoşatul” sau „Micul Parizian”, al cărui personaj central, Lagardère, a devenit un erou.