Hakim Omar Khayyam s-a născut în anul 1040 la Nişapur în provincia persană Khorasan (în Nord-Estul Iranului) şi a murit în anul 1124, tot la Nişapur.
A fost un celebru matematician, astronom, filozof şi poet persan dar totodată autorul textelor literare cunoscute sub numele de RUBAIYATE.
Ideile şi concepţiile exprimate de Omar Khayyam în catrene, într-o întinsă plajă tematică, constitue un ansamblu general ce poate căpăta semnificaţia unui sistem ce are câteva teme majore: credinţa că viaţa omului nu-i decât pe pământ, că viaţa trebuie trăită, că nu există viaţă dincolo de moarte, că nu există predestinare, că lumea nu a fost creată, că procesele şi fenomenele naturale sunt obiective, că binele şi răul sunt în noi etc.
Khayyam a fost un cugetător materialist şi nu a crezut în nimic dincolo de lumea materială. El nu vedea salvarea prin moarte, aceasta fiind un fenomen natural total şi definitiv.
Filozofia sa este reflectată în creaţiile sale.
Faima mondială a lui Khayyam s-a produs abia în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea când catrenele sale au început a fi traduse în engleză.
Robaiyul, ca poezie, exista în literatura atabă şi iraniană chiar înaintea lui Khayyam, dar el i-a dat strălucire. Forma lui era fixă:patru versuri în care există o singură rimă pe versurile 1, 2, 4, iar versul al 3-lea e liber, nu rimează. Conţinutul său poate fi de natură erotică, filozofică sau moralistă.Cele mai frecvente teme erau: dragostea, trăirea clipei prezente, plăcerile vieţii, durata vieţii, moartea, ce este dincolo de moarte, raportul om - Dumnezeu, cunoaşterea lumii şi a universului, religia, raiul şi iadul, trecerea inexorabilă a timpului, transformarea omului în ţărână sau oale şi ulcele, demnitatea omului, ipocrizia religioasă, originea vieţii, nimicnicia vieţii, suferinţa umană, uitarea de necazuri prin euforia vinului, mişcarea în general şi mişcarea planetelor.
Structura catrenului- robaiyat are forma celei a epigramei de azi şi chiar cea a epigramei Greciei antice ceea ce duce la concluzia că robaiyul este asemănător epigramei aforistice: dintre cele 377 catrene traduse de Geo Olteanu, majoritatea sunt asemănătoare epigramei aforistice şi numai vreo zece pot fi considerate drept epigrame purtătoare de poantă.
Geo Olteanu reproduce opiniile asemănătoare ale altor traducători:
Edward Fitzgerald - "Nu este nici un dubiu, de asemenea, că multe din aceste rubaiyate sunt o formă comună de epigrame în Persia";
Otto Starck spune despre rubaiyat - "Născut din poezia populară (turcă sau persană) rubaiyatul va păstra o spontaneitate populară de nuanţă epigramatică menită să fixeze fugarele emoţii ale clipei. Dintr-un început i s-a fixat celui de-al patrulea vers al rubaiyatului menirea de a fi purtătorul poantei".
Catrenele lui Omar Khayyam constitue un tezaur de interes mondial prin frumuseţea lor artistică şi prin profunzimea filozofică fără egal, motiv pentru care au fost traduse şi publicate în multe limbi, începând cu sfârşitul secolului XIX-lea. Traducerile în limba română au ca punct de pornire anul 1930.
Geo Olteanu a tradus, din limba engleză, după versiunea Dr. Fr. Rosen. Traducătorul român a avut avantajul de a fi trăit trei ani în Iran şi pe cel de a fi fost sprijinit în lucrarea sa de către ambasada Iranului în ţara noastră.