Nicolae Mareş s-a născut la 18 aprilie 1938.
Are studii de filosofie, filologie şi istoria artei la Universităţile din Bucureşti şi Varşovia. Titlul de doctor în ştiinţe umaniste i-a fost acordat de Institutul „George Călinescu” al Academiei Române.
Este diplomat de carieră (1966–1999). A trecut prin concurs toate treptele diplomatice de la ataşat la ministru plenipotenţiar şi director în Ministerul Afacerilor Externe; primul director al Bibliotecii Române de la Paris; primul şef al Misiunii diplomatice române de la Skopje, prim colaborator al mai multor şefi de misiune la Varşovia, apreciat fiind încă din tinereţe drept „eminenţa cenuşie” a Ambasadei României; aici a funcţionat cca 20 de ani.
A publicat în presa română şi străină circa 500 de articole, studii şi eseuri din domeniile literaturii universale, istorie artei, comparatisticii literare, receptării culturii române în străinătate, precum şi din sfera relaţiilor diplomatice şi economice internaționale.
A colaborat vreme îndelungată la mai toate publicaţiile literare şi culturale din ţară: România literară, Viaţa Românească, Contemporanul, Luceafărul, Steaua, Tribuna, Familia, convorbiri literare, Dacia literară, Vatra, Ramuri, Portal Măiastra, Polonus etc.
Din 1980 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Este autor al unor lucrări monografice şi de referinţă consacrate Poloniei şi relaţiilor bilaterale româno-polone, Papei Ioan Paul al II -lea, Mareşalului Józef Piłsudski, artistului Stanislaw Wyspiański, receptării Pontifului polonez în România. A publicat mai multe antologii de lirică poloneză şi „primitivă”, comentate, selectate, prefaţate şi adnotate; autor a zeci de traduceri din literatura clasică şi contemporană poloneză /printre care și Stanisław Jerzy Lec, publicat în româneștie încă din 1970-1980/.
A semnat în total aproape 70 de cărţi, apărute într-un tiraj de aproape două milioane de exemplare.
Pentru lucrarea "Sfântul Ioan Paul cel Mare", Pontiful actual Francisc i-a decernat autorului, în august 2015, una dintre cele mai importante distincţii conferite de Vatican: Pro Ecclesia et Pontifice – ordin instituit de leon al XIII-lea în 1888.
A semnat numeroase volume de eseuri, în cea mai mare parte având la bază documente inedite de arhivă, cât și analize insolite ale unor evenimente în desfăşurare pe arena internaţională, fiind ani buni în bordul publicaţiilor Economistul, Diplomat Club și Portal Măiastra. În 2014 a publicat la Editura eLiteratura "Cartea înțelepciunii universale": 1200 de teme, circa 14000 de maxime, aforisme și proverbe din toată lumea.