Mihai Codreanu (n. 25 iulie 1876, Iași - d. 23 octombrie 1957, Iași) a fost un poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român.
Biografie:
Mihai Codreanu s-a născut în ziua de 25 iulie 1876, Iași, în casa magistratului Mihail Codreanu. Tatăl sau, judecător și profesor de latină, a murit când el avea 17 ani. A urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestând de tânăr interes pentru literatură. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani și renunță la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957, la vârsta de 81 de ani, în vila sa de pe strada Rece.
Studii și activitate literară:
A urmat cursurile Facultății de Drept din orașul natal, în paralel cu cele ale Facultății de Filosofie. S-a înscris și la Academia de artă dramatica, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista „Însemnări ieșene”.
Debut:
Debutează în lumea literară în revista bucureșteană „Lumea ilustrată” (1891), cu poeziile „Sonet” și „Glossă”.
Opera:
„Diafane” (1901), sonete
„Din când în când” (1903)
„Statui” (1914), sonete (99 sonete)
„Cântecul deșertăciunii” (1921), sonete și poezii
„Turnul din fildeș” (1929), sonete
„Statui. Sonete și evadări din sonet” (1939)
Premii:
Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române
Membru corespondent al Academiei Române
Cavaler al Academiei Franceze
Marele Premiu Național de Poezie (1925)
Legiunea de onoare a Franței pentru traducerea piesei de teatru „Cyrano de Bergerac”, a lui Edmond de Rostand