Acțiuni

Matilda Cugler-Poni

De la Referate

Matilda Cugler-Poni (n. 2 aprilie 1851, Iași - d. 9 octombrie 1931, Iași) a fost o poetă română.

Biografie:

Este fiica arhitectului austriac Karl von Kugler, stabilit la Iași și devenit cetățean român cu numele Carol Cugler, și a Matildei (născută Hefner). Tatăl său, provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a devenit, în 1844, arhitect șef al Iașilor. În 1888, Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu, l-a angajat spre a-i renova casa, a o preface și aduce în forma în care se păstrează și astazi, devenită casă memorială. Matilda a avut un frate, Grigore Cugler, muzician, grafician, diplomat și scriitor român. A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română. În 1872, s-a căsătorit cu filologul Vasile Burlă, dar s-au despărțit curând, iar patru ani mai târziu, în 1876, s-a recăsătorit cu chimistul Petru Poni. Din această căsătorie a rezultat o fiică, Margareta Poni (1889-1973), care a devenit profesor universitar la Iași și a îmbrățișat domeniul chimiei anorganice.

Cariera artistică:

A început să scrie versuri de timpuriu, debutând în 1867, la 16 ani în paginile revistei Convorbiri literare. A colaborat la această publicație în mod permanent până în anul 1888. De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), Matilda Cugler-Poni a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. La „Convorbiri literare” a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum Familia, „Columna lui Traian”, Literatorul și Viața Românească. Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea Când vrea omul, apărută în 1884 în revista „Tribuna” din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare. Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul „Convorbirilor literare”, publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, ...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante. Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței Lăsați-mă să cânt, de Matilda Kugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta Crai nou, unde a devenit cântecul Anicăi: „În aste haine”.

Volume:

Poesii (1827)

Un tutor (1881, ediția a 2-a în 1914)

Fata stolerului (1884, ediția a 2-a în 1886)

Sfântul Nicolae (1885)

Poezii (1885)

Povestiri adevărate

Poezii (1927)

Scrieri alese, Editura Junimea, Iași (1971)