Citatepedia.ro

Matei Vişniec s-a născut la 29 ianuarie 1956, la Rădăuţi (Suceava). A absolvit, în 1980, Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

A fost membru al "Cenaclului de Luni", condus de criticul şi profesorul Nicolae Manolescu.

Între 1980-1987 este profesor de istorie şi geografie în comuna Dorobanţu-Plătăreşti din judeţul Călăraşi. Navetă spectaculoasă "executată "cu patru mijloace de transport: autobuzul 368 din Drumul Taberei până la Staţia Eroilor, apoi metroul până la Gara 23 August, apoi trenul până în comuna Plătăreşti şi, ultimii 5 kilometri până la Şcoala Generală din satul Dorobanţu cu... bicicleta!"

În septembrie 1987, obţine o viză turistică pentru o călătorie în Franţa şi Grecia, o fundaţie literară din Franţa îi oferă o bursă literară. În timp ce se află la Paris, piesa sa "Caii la fereastră" este interzisă la Teatrul Nottara din Bucureşti, cu o zi înainte de premieră. La începutul lui octombrie, autorul cere azil politic în Franţa.

Perioada octombrie 1987 - august 1988, marcând practic primele luni de exil parizian, îi prilejuieşte întâlniri cu membrii proeminenţi ai emigraţiei române: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Virgil Tănase etc.

Între august 1988 - octombrie 1989, locuieşte la Londra, unde lucrează ca jurnalist la Secţia Română de la Radio BBC. Are un contact benefic cu teatrul anglo-saxon, scrie o piesă în limba engleză - "The Pit" ("Groapa").

În octombrie 1989, demisionează de la BBC pentru a-şi începe studiile doctorale în Franţa. O bursă de studii de doi ani îi permite să trăiască la Cetatea Internaţională Universitară de la Paris şi să scrie o teză despre "Rezistenţa culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste", obţine prima diplomă franceză - DEA, prima etapă a doctoratului; concomitent, începe să scrie piese de teatru în fraceză; abandonează doctoratul pentru a se dedica exclusiv teatrului şi activităţii de jurnalist la Secţia Română de la Radio France Internationale.

Franţa şi limba franceză îl ajută să-şi consstruiască o carieră internaţională de dramaturg; în prezent, Matei Vişniec este recunoscut ca dramaturg francofon, piesele sale fiind traduse şi jucate în peste 25 de ţări.

A publicat în limba franceză aproape 20 de titluri.

Debutează publicistic în 1972 cu poeme,în revista "Luceafărul".

Debutul editorial este marcat în 1980, prin volumul de poezie "La noapte va ninge", publicat la Editura Albatros, din Bucureşti.

Până în 1987 şi după 1990, colaborează cu poeme, dramaturgie şi articole diverse la revistele: "Luceafărul", "România Literară", "Echinox", "Convorbiri Literare" ş.a.

După debut, publică volumele:

• "Oraşul cu un singur locuitor" (versuri, 1982)
• "Înţeleptul la ora de ceai" (versuri, 1984, Premiul Uniunii Scriitorilor)
• "Cafeneaua Pas-Parol" (roman, 1992)
• "Ţara lui Gufy" (piesă de teatru, 1992)
• "Angajare de clown" (piesă de teatru, 1993)
• "Vânzătorule, nu fi un melc" (piesă de teatru, 1996)
• "Teatru", vol.I, II (1996, prima culegere masivă din teatrul scris între 1977 şi 1990)
• "Negustorul de timp" şi "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt" (piese de teatru, 1998)
• "Teatru descompus" şi "Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia" (teatru, 1998)
• "Poeme ulterioare (1987-1999)" (versuri, 2000)
• "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal" (teatru, 2001).

Începând cu 1990, Televiziunea Română şi diferite teatre din ţară montează spectacole cu peste 30 de piese de teatru ale autorului, printre care:

• "Ce facem cu violoncelul?"
• "Bine, mamă, dar ăştia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă-n actu'-ntâi!"
• "Angajare de clown"
• "Groapa din tavan" ş.a

Piesele autorului au fost montate, de asemenea, şi în Franţa, Germania, SUA, Olanda, Austria, Polonia, Finlanda, Italia, Turcia, Rusia, Moldova, Canada, Belgia, Maroc, Elveţia etc.

Este prezent cu poeme în:

• "Antologia poeţilor tineri" (1982)
• "Antologia generaţiei '80" (1993)
• "Antologia poeziei române de la origini până azi" (1998).

Este deţinător, prntre altele, al Premiului pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997, 1998), cât şi al Marelui Premiu al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa (1994).

Este redactor la Secţia Română a postului Radio France Internationale din Paris.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.