Ludwig Wittgenstein s-a născut la 26 aprilie 1889, la Viena. A murit la 29 aprilie 1951, la Cambridge, Anglia.
Viaţa şi activitatea sa s-au desfăşurat alternativ în spaţiul cultural şi intelectual central-european şi în cel anglo-saxon.
Astăzi, cel puţin în lumea filosofilor de limbă engleză, Wittgenstein este considerat cel mai reprezentativ gânditor al secolului al XX-lea.
Lucrarea sa de tinereţe, "Tractatus Logico-Philosophicus" (1922), foloseşte instrumentele logicii moderne într-o încercare originală de analiză a limbajului, gândirii şi a raporturilor lor cu realitatea. Distincţia celebră pe care o face aici între a spune şi a arăta exclude orice vorbire cu sens despre frumos, bine sau Dumnezeu.
În scrierile mai târzii, Wittgenstein reuşeşte ceea ce nici un alt filosof nu pare să fi realizat: o ruptură radicală cu vechiul său mod de a vedea, o dată cu inaugurarea unui mod cu totul nou de a practica filosofia.
Analiza jocurilor de limbaj în care sunt angajaţi oamenii şi a legăturii lor cu formele de viaţă în care apar devine un mijloc de catapultare în afara sferei locurilor filosofice comune. Sunt astfel scoase în evidenţă şi denunţate supoziţii metafizice care îşi au originea tocmai la Platon şi stau la baza gândirii europene.