(Pagină nouă: În 1996, s-a publicat volumul de versuri "Lirică poloneză", la Editura Fundaţiei "I.D. Sîrbu" - "Lumină şi cultură", Petroşani. Selecţie şi traducere din limba polonă: Val…) |
Admin (Discuție | contribuții) m (formatare) |
||
| (Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | În 1996, s-a publicat volumul de versuri "Lirică poloneză", la Editura Fundaţiei "I.D. Sîrbu" - "Lumină şi cultură", Petroşani | + | În 1996, s-a publicat volumul de versuri "Lirică poloneză", la Editura Fundaţiei "I.D. Sîrbu" - "Lumină şi cultură", Petroşani. |
| + | Selecţie şi traducere din limba polonă: [[Valeriu Butulescu]]. Note biobibliografice: Lucjan Butulescu. | ||
| − | + | Valeriu Butulescu a scris în postfaţa volumului "Lirică poloneză": | |
| − | Ele se regăsesc aici, regrupate într-un florilegiu care, departe de ceea ce reprezintă o antologie, se vrea a fi o selecţiune aproape aleatoare printr-o poezie europeană reprezentativă: lirica poloneză. | + | Aceste poeme, în cea mai mare parte a lor, au văzut lumina tiparului în publicaţii de prestigiu, precum: România liberă, Luceafărul, SLAST, Vatra, Orizont, Ateneu, Cronica, Ramuri etc. într-o perioadă în care în pofida cenzurii, poezia era parcă mai necesară omului, mai căutată de cititor, mai prezentă în viaţa lui. Ele se regăsesc aici, regrupate într-un florilegiu care, departe de ceea ce reprezintă o antologie, se vrea a fi o selecţiune aproape aleatoare printr-o poezie europeană reprezentativă: lirica poloneză. |
| − | Evoluând într-un spaţiu spiritual mereu deschis, aflată într-un permanent şi nestingherit contact cu valorile culturii mondiale, beneficiind de o remarcabilă tradiţie, literatura poloneză a dat patrimoniului universal nume sonore. | + | Evoluând într-un spaţiu spiritual mereu deschis, aflată într-un permanent şi nestingherit contact cu valorile culturii mondiale, beneficiind de o remarcabilă tradiţie, literatura poloneză a dat patrimoniului universal nume sonore. Mărturie stau, fie şi cele patru premii Nobel, decernate unor mari scriitori polonezi în decursul acestui secol: Henryk Sienkiewicz (1905), Wladyslaw Reymont (1924), Czeslaw Milosz (1980) şi Wislawa Szymborska (1996). |
| − | + | Prezentul volum trebuie privit, înainte de toate, ca o selecţie făcută de traducător, pe criterii specifice traducerii de poezie: expresivitate, corespondenţă, fiabilitate. Astfel, în aceleaşi pagini şi-au dat întâlnire: maestrul poeziei renascentiste Jan Kochanowski şi tânărul poet silezian Krzysztof Karwat, poetul naţional Adam Mickiewicz şi subtilul Karol Wojtila, nimeni altul decât Papa Ioan Paul al II-lea. | |
Acest volum, neîncăpător pentru multitudinea de nume de referinţă, este o modestă fereastră spre un univers liric original, de mare densitate valorică, în continuare prea puţin cunoscut cititorului de la noi. | Acest volum, neîncăpător pentru multitudinea de nume de referinţă, este o modestă fereastră spre un univers liric original, de mare densitate valorică, în continuare prea puţin cunoscut cititorului de la noi. | ||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
| − | |||
În 1996, s-a publicat volumul de versuri "Lirică poloneză", la Editura Fundaţiei "I.D. Sîrbu" - "Lumină şi cultură", Petroşani.
Selecţie şi traducere din limba polonă: Valeriu Butulescu. Note biobibliografice: Lucjan Butulescu.
Valeriu Butulescu a scris în postfaţa volumului "Lirică poloneză":
Aceste poeme, în cea mai mare parte a lor, au văzut lumina tiparului în publicaţii de prestigiu, precum: România liberă, Luceafărul, SLAST, Vatra, Orizont, Ateneu, Cronica, Ramuri etc. într-o perioadă în care în pofida cenzurii, poezia era parcă mai necesară omului, mai căutată de cititor, mai prezentă în viaţa lui. Ele se regăsesc aici, regrupate într-un florilegiu care, departe de ceea ce reprezintă o antologie, se vrea a fi o selecţiune aproape aleatoare printr-o poezie europeană reprezentativă: lirica poloneză.
Evoluând într-un spaţiu spiritual mereu deschis, aflată într-un permanent şi nestingherit contact cu valorile culturii mondiale, beneficiind de o remarcabilă tradiţie, literatura poloneză a dat patrimoniului universal nume sonore. Mărturie stau, fie şi cele patru premii Nobel, decernate unor mari scriitori polonezi în decursul acestui secol: Henryk Sienkiewicz (1905), Wladyslaw Reymont (1924), Czeslaw Milosz (1980) şi Wislawa Szymborska (1996).
Prezentul volum trebuie privit, înainte de toate, ca o selecţie făcută de traducător, pe criterii specifice traducerii de poezie: expresivitate, corespondenţă, fiabilitate. Astfel, în aceleaşi pagini şi-au dat întâlnire: maestrul poeziei renascentiste Jan Kochanowski şi tânărul poet silezian Krzysztof Karwat, poetul naţional Adam Mickiewicz şi subtilul Karol Wojtila, nimeni altul decât Papa Ioan Paul al II-lea.
Acest volum, neîncăpător pentru multitudinea de nume de referinţă, este o modestă fereastră spre un univers liric original, de mare densitate valorică, în continuare prea puţin cunoscut cititorului de la noi.