Leonardo da Vinci s-a născut în anul 1452, la Anchiano, lângă Vinci. A studiat de tânăr pictura cu Andrea del Verrocchio şi a consacrat mulţi ani din viaţă numeroaselor domenii (pictură, sculptură, arhitectură, astronomie, filosofie, matematică, fizică, muzică, literatură) la Florenţa, Milano şi Roma.
Leonardo da Vinci a fost o minune a Renaşterii şi a tuturor vremurilor, întruchipând mai mult decât toţi contemporanii săi prototipul omului universal. Pictor, scupltor, arhitect, scriitor, botanist, bijutier, poet, filosof, astronom, matematician, fizician, construcor de instrumente muzicale, scenograf şi compozitor, Leonardo a căutat să pătrundă în tainele naturii ca om de ştiinţă, să-i reproducă funcţiunile prin invenţii tehnice iar frumuseţea prin artă. A fost un incredibil autodidact şi un formidabil observator al naturii.
Leonardo a lăsat în urma sa o cantitate uriaşă de adnotări de o inestimabilă valoare, dar care interesează mai degrabă istoria ştiinţei şi a artei decât literatura. Toate scrise în italiană, cum se cuvenea celui ce se autodefinise "om fără carte", ele au totuşi o mare forţă expresivă datorită căutării neobosite a unui limbaj cât mai viu şi mai aderent la continuul miracol al naturii. Scrierile propriu-zis literare, Favole (Fabule) şi Facezie (Povestiri cu haz) sunt mai puţin consistente şi sugestive.
În 1516 Leonardo este invitat în Franţa de Francois 1-ul. Soseşte la Curtea Franţei la vârsta de şaizeci şi patru de ani şi este găzduit la conacul Cloux (Clos-Lucé) cu un salariu de şapte sute de bani de aur. Îşi consacră timpul la desen şi la învăţământul din domeniul canalelor, urbanismului şi arhitecturii. Anumiţi autori îi atribuie proiectul palatului de Romorantin şi anumite părţi ale Castelului Chambord. Fiind foarte apropiat de Rege, ar fi imaginat pentru acesta mai multe divertismente.
Leonardo a murit la Cloux pe 2 mai 1519 şi a fost înhumat după voinţa sa la Castelul Amboise.