Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a urmat cursurile de retorică și filozofie ale Liceului Charlemagne din Paris. După bacalaureat, a rămas la Paris unde a început să colaboreze la diverse reviste și să frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrița Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de rompre.
În 1889, împreună cu câțiva prieteni, a fondat revista literară „Mercure de France”, în care a publicat povestiri care au apărut în 1890 sub titlul Sourires pincés. În această perioadă a început să se implice din ce în ce mai mult în viața artistică a capitalei și să frecventeze spectacolele în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barrès, André Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphonse Daudet i-a cunoscut pe Auguste Rodin și Edmond de Goncourt. I s-a propus să facă parte din comitetul de lectură al Théâtre d’Art. Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a apărut romanul autobiografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a cărei versiune teatrală a obținut un succes fenomenal în 1990. Grație lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont și a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 până în 1910 a fost primarul orașului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt. Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) și Huit jours à la campagne (1906). Jurnalul său intim, o capodoperă de introspecție, ironie și umor, îi domină opera.
Scrieri:
Les Roses (versuri), 1883
Crime de village, 1888
L’Écornifleur, 1892
Poil de Carotte (Morcoveață), 1894
Le Vigneron dans sa vigne,1895
Histoires naturelles (Istorii naturale), 1896, unele transpuse pe muzică de Maurice Ravel
Le Plaisir de rompre, 1897
Huit jours à la campagne, 1906
Les Buccoliques, 1898 – 1908
Les Cloportes, (volum apărut postum, în 1919)
Journal (Jurnal) (volum apărut postum, în 1925)
Correspondance (volum apărut postum, 1925 – 1927)
Scrieri traduse în limba română:
Morcoveață, Editura Corint, 2003 / Editura Ion Creangă, 1970
Pagini de istorie naturală, Editura All, 2005
Jurnal, Editura Nemira, 2007
Anecdotă:
În Jurnal, 1900: „Un exemplar din „Morcoveață” circulă la Chitry, adnotat cam în felul următor: Exemplar aflat din întâmplare la un librar. Este o carte în care el (adică Jules Renard) o bârfește pe maică-sa pentru a se răzbuna împotriva ei”.