Iulia Hașdeu (n. 14 noiembrie 1869 — d. 29 septembrie 1888) a fost o tânără scriitoare și intelectuală, poetă de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după cum se pare) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie.
Biografie:
Iulia Hașdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului basarabean Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei, o ardeleancă născută Făliciu.
Studii:
A fost un copil supradotat; la opt ani neîmpliniți Iulia a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hașdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București, a plecat la studii la Paris. A studiat la Sorbona, începând de la vârsta de 16 ani, uimindu-și profesorii cu talentul său.
Opera:
Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, dar fără voia autorului, opera Iuliei Hașdeu este postumă. Bogdan Petriceicu Hașdeu se ocupă, în fapt, de postumitatea literară (și nu numai) a unicei sale fiice. Poate fi considerată o poetă română de expresie franceză pentru că cele mai multe texte le-a redactat în limba franceză. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri. A ținut și un jurnal, iar bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București denotă un fin intelectual, o conștiință a epocii sale, precum și o scriitoare cu talent. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d'Avril, scris în 1887, apare doi ani mai târziu, sub pseudonimul Camille Armand în volumul Œuvres posthumes.
Sfârșitul vieții:
La 29 septembrie 1888, Iulia Hașdeu a murit ucisă de bacilul Koch, la vârsta de 19 ani, și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hașdeu.