Ion C Pena este un vizionar, talentat şi curajos scriitor teleormanean - poet, epigramist si prozator.
In "Universul literar " din 7 martie, 1942, la rubrica "Cantece noui", Stefan Baciu, il numea "un poet plin, de un talent robust, original si format, care face o figura cu totul aparte in corul celorlalti" si apoi adauga: "Iata un poet!"
Ion C Pena s-a nascut pe 25 august 1911 intr-o familie de tarani din comuna Belitori (azi, Troianul) judetul Teleorman, fiind primul din cei sapte copii ai familiei Chirita (Firica) Pena (1888 - 1963) si Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971).
Batu Ionita a fost fratele tatalui mamei mele, Ioana (Pena) Scarlat, Petre C Pena.
Debuteaza in 1932, in revista - SO4H2 - cu poezia "Alpinism", scrisa in 1928, pe cand avea 17 ani. Tot in acel an traduce impreuna cu Stefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin.
Ion C Pena şi-a creat multe adversităţi publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, vezi "SO4H2", anul II, nr. 7-8, din 1933, pe cand avea doar 22 de ani; apoi publica într-o revistă de orientare legionară deşi – după cum mărturisea - nu avea predilecţie pentru cultul legionar. In fapt colaborarea lui literara cu "Prepoem" - revista de afirmare a tinerei poesii rominesti - dura din septembrie 1939, cu un an inainte de venirea legionarilor la putere. Fiind un scriitor vizionar legionarii au considerat ca este oportun sa-l promoveze in continuare, strict literar.
Tot Pena scria - înaite de venirea trupelor sovietice în România - texte precum: „Iar când la Patria Română Râvneşte hidra bolşevică Nesăţioasă şi păgână, Ia şi o armă, că nu strică!
Ca finantist (perceptor) a functionat timp de 5 ani la Sichevita - judetul Caras Severin (1936 - 1941), ca delegat de agentie. Aici infiinteaza un camin cultural - "Lumina", cu sediul in incinta Primariei. Doneaza caminului cultural un aparat radio, iar bibliotecii din localitate carti in valoare de mii de lei.
Apoi, la Domnesti-Muscel Arges, Ion Pena lucreaza ca agent administrativ. si aici infiinteaza, in martie 1941, "Biblioteca moderna:" prin care cauta sa satisfaca cerintele de lectura ale localnicilor, implicandu-se puternic in activitatea de culturalizare a satenilor. Este considerat primul bibliotecar din Domnesti.
Aici se imprieteneste cu Gheorghe Suta, care-l si gazduieste pana la plecarea pe front. Acesta era presedintele Partidului National Taranesc, mare industrias si comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucsoara, participanta activa la Rezistenta anticomunista din Muntii Fagaras, "Haiducii Muscelului".
Fiind mobilizat din Domnesti, pe frontul Celui de al Doilea Razboi Mondial, Ion Pena moare de tanar la 29 iulie 1944, fiind inmormantat in Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Batu Ionita urma sa implineasca 33 de ani pe 25 august.
Este al cincelea copil, din cei sapte, pe care parintii, Firica si Lisandra Pena, aveau sa-i inmormanteze in timpul vietii.
Ce trebuie sa fi fost in sufletele strabunicilor mei, ce-o fi fost in sufletul lui Ion C Pena, care si-a condus la cimitir, pe ultimul drum, patru din cei sapte frati: Nina, Fanica, Nicu si Costache ?! O tragedie imensa, grea povara de purtat prin anii vietii.
Ion Pena era membru şi susţinător al Partidului Naţional Ţărănesc, de aici si prietenia lui cu Gheorghe Suta. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - după plecarea sa din această lume - represaliile securităţii care l-a înscris în catalogul alfabetic al cărţilor constituite în „Fondul special – interzise” , i-a căutat şi confiscat manuscrisele, cărţile şi revistele ce conţineau creaţiile sale. Abia după „dezgheţul ideologic” din deceniul al şaptelea, epigramele sale apar în antologii graţie unor scriitori precum N. Crevedia.
La plecarea din aceasta lume scriitorul avea pregatite pentru tipar sase volume:
Înainte de decesul din 29 iulie 1944, lasă un testament prin care face unor prieteni rugămintea să se îngrijească de publicarea operei sale, fapt ce se îndeplineşte abia în anul 2011, când se împlineau 100 de ani de la naşterea sa.
Volumul postum „Scrieri” include nu doar epigrame, ci şi poezii precum şi proză, dovedind talentul multilateral al autorului.
Volumul amintit îl datorăm stărinţei urmaşilor scriitorului: Inginerul Marin Scarlat – nepot dinspre mamă - şi Ion Scarlat – nepot din spre tată- care, după ce descoperă preocupările literare ale unchiului Ion Pena, merg pe firul carierei literare a acestuia, scotocesc prin arhive, cer şi obţin relaţii de la autorităţi, apelează la sprijinul unor literaţi, obţin sprijinul Profesorului Universitar, Dr. Inginer Titi Turcoiu, Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, Preşedinte al Fundaţiei „Cuviosul TIT” şi obţin dovada existenţei între ascendenţii lor a scriitorului Ion C Pena.
Volumul are 314 pagini, dintre care primele 48 sunt rezervate Cuvântului înainte scris de cel de-al doilea nepot amintit mai sus,următoarele 81 epigramei, 58 poeziei, 94 prozei şi 12 unor sumare (dar foarte utile) date biobibliografice ale unora dintre cei cărora Ion Pena le-a dedicat epigrame, lista cărţilor, articolelor, ziarelor şi revistelor cercetate şi locaţiilor unde ele au fost obţinute, cinci scrisori olografe şi solicitarea către deţinătorii de documente privind opera unchiului scriitor Ion Pena de a fi puse la dispozia celor în măsură a le da publicităţii.
Marea majoritate a epigramelor lui Ion Pena au o deosebită valoare, fapt care rezultă din noutatea lor, (ni se pun la dispoziţie în premieră) dar şi din curajul cu care tânărul lor autor a dedicat tăioase epigrame multora dintre somităţile contemporane lui, dintre care, nu mai puţin decât 22, talentatului dar şi temutului Al. O. Teodoreanu–Păstorel.
"Moneda fantazienilor" (scrisa la Sichevita, jud. Caras severin, in 1937), in care Ion Pena merge cu anticipatia pana in ianuarie, 2000. In povestire, previziunile autorului au mari analogii, surprinzatoare, cu colectivizarea si cooperativizarea (coop-uri, gradinite, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipatie.
Asa cum spunea prozatorul Victor Marin Basarab: "Fantazia - moneda fantazienilor" ar trebui pusa in circulatie si asezata intr-o exacta comparatie cu proza urmuziana, intr-o corecta intelegere a vizionarismului sud-est european si, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian."