Ioana Voicilă Dobre este născută la 22 ianuarie 1961, în comuna Cireşu, judeţul Brăila.
Actualmente este bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnica Bucureşti.
A activat în cenaclul judeţean prin corespondenţă "Prietenia" din Buzău, înfiinţat în anul 1977.
A colaborat la mai multe publicaţii literare din ţară: Revista Plumb, Revista Cetatea lui Bucur, Revista Tânărul scriitor, Revista Algoritm, Revista Renaşterea Buzoiană, Revista Moldova Literară, Revista Convorbiri Literare Iaşi.
Debut colectiv în volumul "Universul prieteniei - Primăvara" - editura ASS, Iaşi, 2008.
Volume de autor:
IOANA VOICILĂ DOBRE POETA ANOTIMPURILOR
Poezia feminină din toate timpurile a fost şi a rămas plină de sensibilitate. Este şi cazul creaţiilor poetice ale Ioanei VOICILĂ DOBRE. Se pare că scrisul l-a avut înnăscut şi asta se vede prin atracţia de a participa în toate etapele vieţii la activităţi literare fiind o prezenţă activă la cenaclurile literare pe unde a învăţat, a locuit şi muncit. Natura este prezentă în foarte multe creaţii, aceasta fiindu-i cunoscută. Nu consider că este necesară nominalizarea creaţiilor prin care tablouri peisagistice sunt redate prin minunate măiestrite versuri. Abordarea unui stil liber în creaţii este ceva specific pentru creaţiile acestei poete, dar nici forma clasică nu îi este străină. Natura se interpătrunde cu fiinţa umană în majoritatea creaţiilor, făcându-le astfel mult mai atractive şi deosebit de curajos surprinse. Anotimpurile devin fiinţe care se personalizează printr-o cromatică specifică. Toamna devine o doamnă distinsă împodobită cu bijutierii de fructe, frunzele devin veşminte preţioase, iar ca distincţia să fie deplină, paşii sunt măsuraţi, iar privirea îi este blajină. Imaginea iernii este ca fiind sora toamnei care vine peste câmpii cu plăpumi albe, care să acopere frunzişul toamnei. Iarna este o femeie furioasă şi geloasă. Primăvara este frumoasa transformată în acea tânără cu palme de flori şi împodobită cu acele creaţii ale naturii pe care le ignorăm cu inocenţă. Citind creaţiile Ioanei, revăd tabloul lui Sandro BOTTICELLI (1445-1510) cu acea ,,PRIMĂVARĂ” încântătoare! Dar primăvara este şi simbolul iubirii de viaţă, de tot ce este frumos devenind o subtilă sau comună metaforă. Dragostea şi iubirea a devenit un subiect omniprezent. Devenită mamă, desigur că iubirea se răsfrânge şi asupra fiilor săi. Invocarea dorului acel cuvânt intraductibil în alte limbi ca fiind un crai, venind odată cu razele Lunii, doamna nelipsită în poezie. Acest crai pare să fie o nouă înfăţişare a celebrului zburător creat tot de un român. Fericirea poetei vine la ea fără un motiv anume, în tăcere împlinindu-i visele. Pentru Ioana viaţa rurală este ceva foarte normal, fiindcă vacanţele le petrecea la sat unde mediul natural îi era prieten, câmpia fiind liniştea supremă, iar lanurile devenind culmea bucuriei de unde ne creşte nouă pâinea ce de toate zilele. Aici în casa bătrânească unde este sanctuarul copilăriei, unde oaspeţii sunt primiţi cu dragoste şi respectul specific satului românesc. Mai sunt multe de spus despre creaţiile Ioanei VOICILĂ DOBRE, viitorul va descoperi desigur alte valenţe ale acestei distinse creatoare de frumos. Ca orice poetă care se respectă nu îi lipsesc visele şi iluziile, cuprinzând acele dorinţe magice pe care numai poezia ţi-le poate aduce! Poate aceste rânduri nu aveau să fie scrise de subsemnatul, dacă nu eram fermecat de scrierile Ioanei, în care am găsit unele asocieri cu satul meu natal din ţinutul Moldovei lui Ştefan, situat în apropierea minunatului municipiu Fălticeni. Distinsă Ioana mergi înainte, scriind mereu tot ce sufletul tău sensibil îţi va dicta. Sunt sigur că cititorii tăi te vor aprecia aşa cum meriţi, pentru creaţiile tale minunate.
Eseu scris de Mihai LEONTE, un anonim printre poeţi, îţi doreşte mult succes în viitor. Moldova Nouă 22 ianuarie 2010