Admin (Discuție | contribuții) m (Anularea modificărilor efectuate de către 92.84.166.19 (discuţie) şi revenire la ultima versiune de către 92.84.191.47) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
"Inventeme" este un ciclu de aforisme de [[Costel Zăgan]]. Primele au fost scrise prin anii 1994-1995, fiind publicate în revista cu circuit intern Caietele lui Cain. Au urmat, apoi, publicaţiile Colloquium, Gazeta de Botoşani, Jurnalul de Botoşani. | "Inventeme" este un ciclu de aforisme de [[Costel Zăgan]]. Primele au fost scrise prin anii 1994-1995, fiind publicate în revista cu circuit intern Caietele lui Cain. Au urmat, apoi, publicaţiile Colloquium, Gazeta de Botoşani, Jurnalul de Botoşani. | ||
| + | |||
| + | |||
| + | Inventemele par a fi răspunsurile imaginare la unele dintre întrebările cu care viaţa îl bombardează pe autor:clipă de clipă,zi de zi,noapte după noapte.Tăcere după tăcere. | ||
| + | |||
| + | "Eşti nefericit?Profită de-această oportunitate!" | ||
| + | |||
| + | Ghem de incertitudini deşirându-se între cei doi ochi ai raţiunii:adevărul şi minciuna. | ||
| + | |||
| + | A scrie?A scrie este o meserie care doare şi autorul e mereu sub tratamentul deziluziilot. | ||
| + | |||
| + | |||
| + | Scriitorul şi cititorul sunt ca şarecele şi pisica:împart acelaşi labirint al scriiturii fără de sfârşit : | ||
| + | |||
| + | "Scriu şi cerul îmi traduce rănile în albastru!" | ||
"Inventeme" este un ciclu de aforisme de Costel Zăgan. Primele au fost scrise prin anii 1994-1995, fiind publicate în revista cu circuit intern Caietele lui Cain. Au urmat, apoi, publicaţiile Colloquium, Gazeta de Botoşani, Jurnalul de Botoşani.
Inventemele par a fi răspunsurile imaginare la unele dintre întrebările cu care viaţa îl bombardează pe autor:clipă de clipă,zi de zi,noapte după noapte.Tăcere după tăcere.
"Eşti nefericit?Profită de-această oportunitate!" Ghem de incertitudini deşirându-se între cei doi ochi ai raţiunii:adevărul şi minciuna.
A scrie?A scrie este o meserie care doare şi autorul e mereu sub tratamentul deziluziilot.
Scriitorul şi cititorul sunt ca şarecele şi pisica:împart acelaşi labirint al scriiturii fără de sfârşit :
"Scriu şi cerul îmi traduce rănile în albastru!"