Immanuel Kant s-a născut la data de 22 aprilie 1724, la Königsberg, în Prusia Orientală şi a murit la data de 12 februarie 1804, la Königsberg. A fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii.
Kant provine din mediul social sărac. Avea o soră mai mare, două surori mai mici și un frate mezin, Johann-Henrich. Tatăl său era meșter șelar. Mama sa, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui șelar, iar aceasta i-a dat o educație riguroasă, pioasă și deschisă cunoașterii.
Grație sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev strălucit, își însușește o bună cunoaștere a autorilor latini. Învățământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte și nu existau vacanțe. Fiecare gest al existenței era impregnat de acest spirit, lucru redat de Kant în Religia în limitele rațiunii simple, în 1793. Profesorul său, Heydenreich, îi va deschide gustul pentru literatura latină clasică.
În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg la Facultatea de Teologie, la care urmează și cursuri de filozofie, fizică, matematică. Mentorul său a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul filosofiei lui Wolff și al fizicii lui Newton.
În 1747 părăsește universitatea înainte de a obține toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile Königsbergului.
În 1755, se întoarce la Königsberg; pe baza scrierilor sale, se pregătește pentru Magisterexamen (echivalentul actual al doctoratului) și obține din partea universității autorizația de a preda acolo cursuri în calitate de Privatdozent. La 17 aprilie 1755 își susține disertația magistrală intitulată Schiță sumară a câtorva meditații despre foc, un manuscris de douăzeci de foi în limba latină.
În 1770, Kant este în fine numit profesor titular la catedra de logică și metafizică cu a sa Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile. Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică și de mecanică.
În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II.
Kant va rămâne profesor până în 1797. De la 7 la 10 dimineața cursurile de filozofie alternează cu antropologia, geografia fizică și uneori fizica și matematicile. Nu-și citea cursurile ci vorbea liber, deși urma întotdeauna un manual de bază pentru a satisface prescripțiile academice prusace.
Viața lui Kant se confundă cu viața profesională și cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit și nu a părăsit niciodată granițele țării. Traiul său este unul tihnit, sănătos și regulat.
În 1797, slăbit de vârstă, renunță la învățământ și își petrece ultimii ani din viață într-o retragere studioasă dar solitară.
Moare la vârsta de 79 de ani, după o lungă perioadă de slăbiciune fizică și intelectuală. Ultimele sale cuvinte au fost "Es ist gut" ("[Totul] e bine").