Henryk Adam Aleksander Pius Sienkiewicz de Oszyk /ˈxɛnrɨk ˈadam alɛˈksandɛr ˈpʲus ɕɛnˈkʲevʲitʂ de ˈɔʂɨk/;(n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska, Polonia - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey, Elveția) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905.
Motivația Juriului Nobel:
„...pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic.”
Date biografice:
Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanisław August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871, în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Świętojańska din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, mai întâi la Facultatea de Drept, apoi la cea de medicină și, în cele din urmă, la filologie. Disputele dintre adepții și adversarii pozitivismului îl apropie de cei dintâi, dar între anii 1869 și 1873 parcurge toate nuanțele de la radicalismul manifestat de „Przegląd Tygodniowy” la tradiționalismul cotidianului conservator de la „Gazeta Polska”, la care colaborează. În anul 1871 își întrerupe din nou studiile. Era ziaristul preferat al varșovienilor, când, în 1876, pleacă în California pentru ca, împreună cu câțiva prieteni, printre care și celebra actriță Helena Modrzejewska, să înființeze o fermă. Contactul cu „lumea nouă” îl impresionează la început, dar sesizează repede și efectele negative ale „civilizației”. Îl revoltă politica de exterminare a indienilor și drama imigranților polonezi. Nostalgia macină repede entuziasmul „coloniștilor-artiști” și proiectele inițiale sunt abandonate. Vizitându-și compatrioții, Sienkiewicz descoperă prototipurile multor personaje din cărțile sale. Tragedia indienilor îi sugerează analogii cu situația în care se afla poporul său după dezmembrarea Poloniei. Întorcându-se în țară în 1878, începe redactarea trilogiei istorice formate din romanelePrin foc și sabie, Potopul și Pan Wołodyjowski. Succesul este uriaș, dar prima parte este aspru criticată pentru interpretarea falsă a istoriei. O călătorie în Orient îl aduce în 1886 și la București.
Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în fața avântului mișcării muncitorești din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea a afectat și creația lui Sienkiewicz. Romanele Fără dogmă și Familia Polaniecki fac apologia tradiționalismului catolic, iar Vârtejuri rămâne un pamflet la adresa revoluției din 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia. Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.
Opera:
• Humoreski z teki Worszyłły (Humoreștile din mapa lui Worszyłło) (1872)
• Na marne (1872)
• Stary sługa (1875)
• Hania (1875)
• Szkice węglem (1877)
• Listy z podróży do Ameryki (1878)
• Janko Muzykant 1879
• Za chlebem (După pâine) (1880)
• Ogniem i mieczem (Prin foc și sabie) (1884)
• Potop (Potopul) (1886) - roman istoric
• Pan Wołodyjowski (1888)
• Bez dogmatu (Fără ideal) (1891)
• Rodzina Połanieckich (Familia Połaniecki) (1895)
• Quo Vadis (1896)
• Na jasnym brzegu (Pe țărmul însorit) (1897)
• Krzyżacy (Cavalerii teutoni) (1900)
• Na polu chwały (Pe câmpul de glorie) (1906)
• Wiry (Vârtejuri) (1910)
• W pustyni i w puszczy (Prin pustiu și junglă) (1912)