Versiunea curentă din 27 octombrie 2012 16:11

Gheorghe Culicovschi s-a născut la 30 aprilie 1933 în Călăraşi, judeţul Lăpuşna, localitate situată în centrul Basarabiei, fiu al numiţilor Apolinarie şi Valentina Culicovschi, tatăl fiind funcţionar la judecătorie, iar mama casnică. Peste câţiva ani s-au mutat în casa părintească din Târgul Corneşti, judeţul Bălţi.

Şi-a început „studiile” în anul 1940 la Corneşti şi apoi a învăţat geografia patriei şi câte ceva din limbile rusă, bulgară şi maghiară, în „deplasare” la Taraclia – Judeţul Cahul, Segarcea – Judeţul Dolj, Bucureşti – capitala ţării. Apoi s-a stabilit la Târgu Mureş.

A avut – în liceul Alexandru Papiu Ilarian – un eminent profesor de franceză şi totodată diriginte în persoana lui Ovidiu Neamţu, precum şi – din când în când, destul de rar – ocazia să citească revista „Pif le chien” şi jurnalele Le Monde şi L’Humanite”.

În anul 1949 i-au fost publicate versuri în Jurnalul „Ardealul Nou” din Târgu Mureş, al cărui redactor era scriitorul Remus Luca.

În anii 1952-1957 a fost „Studinte-n drept şi publicist” la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Bucureşti, la Revista „Universitatea”, precum şi colaborator la Revista „Justiţia Nouă”.

Vacanţa de vară din anul 1951 a petrecut-o pe aria de treieriş din comuna Mureşeni în calitate de salariat ca „delegat la batoză”, fiind retribuit în lei cât şi în natură cu dreptul de a cumpăra, la preţul oficial, cantitatea de 100 Kg. de grâu. A dormit o vară în fânarul unor români şi s-a ales cu o alergie pentru toată viaţa. Dar banii economisiţi în acea vară i-au permis, peste un an – după terminarea studiilor liceale – să plece la Bucureşti, ca să studiez ştiinţele juridice.

În toţi cei şapte ani de liceu şi cinci ani de facultate, a beneficiat de burse de merit care-i asigurau hrana zilnică, cazarea şi transportul în fiecare vacanţă, cu trenul, de la Bucureşti la Târgu Mureş, ba chiar şi bani de buzunar. Respectiva bursă avea şi meritul de a îi determina să fie prezenţi la ore şi să obţină, la examene, calificative de foarte bine sau cel puţin bine, cât şi – la absolvire – să dea speranţa de a obţine o repartiţie ca judecător sau procuror: sosise momentul în care triumfase ideea că trebuia să se renunţe la serviciile - ca judecători sau procurori - ale celor ce nu aveau studii juridice complete. A fost unul dintre beneficiarii acestei noi politici de cadre, fiind angajat ca procuror la Procuratura Ploieşti, apoi la Procuratura regiunii şi, după 10 ani, chiar în funcţia de Procuror şef.

Prin anul 1955 a cumpărat, de la un anticar bucureştean, un volum în care erau legate laolaltă trei cărţi deosebit de valoroase: "Epigrame" de Cincinat Pavelescu, "Parodii originale", ediţia III-a de George Topîrceanu, precum şi "Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai, cu o scrisoare inedită de la Dante Aligheri", creaţie a lui Păstorel Teodoreanu. Sub influenţa lor a scris câteva catrene nepublicate vreodată, dar care au făcut ca, în pagina cu epigrame a Jurnalului „Universitatea”, din 27.12.1956, să i se adreseze două catrene, dintre care cel de-al doilea – scris de Ion Bucheru - viza tentativele sale de a scrie epigrame:

Lui Culicovschi (jurist) care a comis o epigramă:

Ţi-am fotografiat catrenul,
Chiar ţi l-am pus, parol! în ramă,
Dar trebuie o pledoarie,

Să mă convingi că-i epigramă!

Gheorghe Culicovschi a luat în serios recomandarea lui Ion Bucheru, dovadă că, după jumătate de secol şi câteva luni pe deasupra, a publicat două volume voind a fi exact ceea ce îi ceruse acesta: „Pledoarie pentru epigramă!”

În respectiva jumătate de veac, a tras cu coada ochiului la creaţiile colegilor jurişti: Cincinat Pavelescu, Mircea Ionescu Quintus, Costin Monea, George Corbu, Emil Ianuş, Leonida Secreţeanu, Mircea Constanda, Mihail Nicolae –Paul (Nicomah), Constantin Popescu-Berca, Marian Popescu, Mihai Sălcuţan, Mircea Oancea şi altora nejurişti precum Alexandru Clenciu, Elis Râpeanu, George Zarafu, Victor Macarevici, Ioan Pop, Ion Diviza, Dan Căpruciu, Eugen Deutsch, George Petrone, Vasile Larco, Vasile Til Blidaru, Mircea Trifu, Marian Popescu, Efim Tarlapan, Mircea şi mulţi alţii.

A câştigat curajul necesar, mai întâi din participarea la cele 10 ediţii ale serbărilor juriştilor, la care epigramele abordau cu curaj – chiar şi în cele anterioare lui Decembrie 1989 - teme culese din instanţele de judecată, procuraturi, miliţie ş.a.m.d. În aceiaşi perioadă, a citit săptămânal, câţiva ani la rând, epigrame în Cenaclul literar al Ziarului „Viaţa Buzăului”, aşa cum scria prin anul 1985:

Soluţie

Pentru marţea viioare
N-avem versuri, proză, drame!
Facem, deci, o şezătoare

Şi citim tot epigrame!

Nu a încetat de a scrie şi citi epigrame nici în perioada celor 5 ani în care a avut responsabilitatea de Preşedinte al Colegiului de avocaţi şi respectiv de Decan al Baroului de Avocaţi al Baroului Buzău. De exemplu:

Simplificare

După ce s-a premiat,
Iată s-a şi brevetat
O invenţie utilă:

„Respins recursul!” ştampilă!

Ceea ce limita dezvoltarea mişcării epigramatice era faptul că aproape unanimitatea publicaţiilor anterioare anului 1990 nu tipăreau nici măcar epigramele scrise de membrii cenaclurilor lor, limitându-se la a-şi informa cititorii – într-o notiţă de câteva rânduri – despre faptul că s-au citit în cenaclu şi asemenea producţii literare. Gheorghe Culicovschi a reuşit totuşi să publice unele epigrame în foile ce se tipăreau cu prilejul jocurilor pe teren propriu ale echipei de fotbal Gloria Buzău.

În anii 1990-2005 a urmat la Bucureşti – câte o săptămână anual – cursurile „Universităţii de toamnă” predate de colegii avocaţi francezi, precum şi un stagiu de 2 săptămâni la Baroul Caen, Normandia, ceea ce a avut drept urmare şi traducerea, în limba franceză, a unor epigrame dăruite oaspeţilor / gazdelor. Printre altele, un volum de epigrame, scrise în limbile română şi franceză, care a ajuns - cu prilejul unui simpozion al magistraţilor francezi, englezi şi avocaţilor români, în biblioteca Penitenciarului din Caen – Franţa, de unde poate fi solicitat oricând de către cei găzduiţi temporar acolo.

A publicat următoarele volume cu epigrame:

• În anul 1995, împreună cu fiul său, profesorul de limba franceză Dan Culicovschi, placheta bilngvă „Pâinea noastră – Notre pain, Epigrame - Epigrammes”, 73 de pagini ilustrate de colega avocat Roxana Constantinescu;
• În anul 2002 a publicat, la Editura „Rafet” din Râmnicu Sărat, minialbumul cu 112 pagini „Desene altoite pe catrene avocăţeşti – Dessins greffes sur quatrains de

l-avocature”, traducerea şi ilustrarea fiind realizate de colaboratorii Dan Culicovschi şi Roxana Constantinescu;

• În anul 2004 a realizat, în colaborare cu inginerul Valerian Lică, volumul de 96 pagini „Urmaşii lui Cincinat despre (ne)dreptate şi (in)justiţie, antologia epigramei româneşti”, publicat la Editura „Ridendo” – Câmpina;
• În anul 2005 a realizat şi publicat „Anuarul epigramiştilor români” la Editura „Ridendo” – Câmpina, 40 pagini;
• În anul 2006 a realizat – împreună cu profesorul Dan Culicovschi şi inginerul Eugen Deutsch – antologia bilingvă „Omagiu Francofoniei, Hommage a la Francophonie, Epigrame – Epigrammes, edition bilingue Roumaine – Francaise”, carte premiată cu „Diploma de merit” de către Uniunea Epigramiştilor din România şi Premiul „Ion Cănăvoiu” la Festivalul Naţional de umor din Târgu Jiu, 2006, precum şi a fost expusă la Târgul de carte francofonă la Sala Dalles, Bucureşti, 2006;
• În anul 2007 a realizat „Anuarul epigramiştilor români – 2007”, 92 de pagini, distins cu Premiul special la Festivalul Naţional de la Cluj Napoca;
• În acelaşi an 2007 a publicat cele două volume „Pâinea noastră” amintite mai sus.
• În anul 2012 a colaborat cu Rodica Hanu-Pavel, Nelu Vasile şi Laurenţiu-Florentin Ghiţă pentru a realiza „Anuarul 2012 al epigramiştilor români”, publicat la Editura Grafit, Bacău.

A beneficiat, la majoritatea cărţilor mai sus enumerate, de încurajarea şi chiar prefaţarea lor de către domnul George Corbu, Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România.

După 51 de ani dedicaţi dreptului, anii 2003 - 2011, i-a consacrat epigramei:

• primii cinci ani publicării, în fiecare număr din cotidianul Viaţa Buzăului, între 5 şi 20 epigrame ale colegilor epigramişti care îşi sărbătoreau zilele de naştere, precum şi - timp de circa doi ani, într-o rubrică specială din revista lunară Haz de Necaz şi în alta din săptămânalul „Amprenta”, epigrame ale aceloraşi colegi;
• următorii ani i-a consacrat publicării – pe internet, în „Citatepedia” şi respectiv în „Agonia” – a epigramelor proprii (circa 300 dintre ele), cât şi ale unui număr de circa 18400 scrise de către 1262 epigramişti români sau străini.

A scris şi în proză, studii privind epigrama sau epigramiştii, publicate în reviste, unul dintre ele – „115 ani de la naşterea lui Păstorel Teodoreanu„ apărut în trei numere consecutive ale revistei „Destine Literare” editată lunar de Asociaţia Canadiană a Sciitorilor Români, care i-a conferit titlul de Membru colaborator al redacţiei.

A fost în două rânduri distins pentru activitate culturală de către „Rotary Club” şi i s-a conferit Calitatea de membru de onoare al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Gheorghe Culicovschi este Membru Fondator al Asociaţiei Culturale Citatepedia.