Acțiuni

George Topîrceanu

De la Referate

George Topârceanu s-a născut în 21 martie 1886 la Bucureşti şi a încetat a mai fi printre noi în 7 mai 1937 la Iaşi.

A fost scriitor, secretar de redacţie la Viaţa Românească, membru corespondent al Academiei Române, membru al SSR.

Printre altele, a publicat "Parodii originale" în anul 1921.

Textele lui Topârceanu au fost publicate în peste 10 volume colective de epigramă, în reviste şi jurnale.

Al. Săndulescu a realizat următorul tabel cronologic:

”Părinții lui G. Topârceanu se numeau Ion și Paraschiva și erau meșteșugari de prin părțile Sibiului. Tatăl schimbă mai multe meserii, printre care și aceea de cojocar, mama ajunge maestră de ţesut covoare, o vreme, la Azilul ”Elena Doamna” din București.

1886 21 martie. Se naște Gheorghe, cel de-al doilea copil al soților Topârceanu. Mama avea copii și din prima căsătorie. Familia se găsea la București, în str. Cotroceni.

1893-1895 G. Topârceanu urmează primele două clase primare la o școală mărginașă, peste drum de cazarma Malmaison.

1895-1898 Continuă și absolvă școala primară la Șuici-Argeș, unde părinții se stabiliseră temporar cu atelierul de țesut covoare.

1898 G. Topârceanu se înscrie în cl. I a liceului ”Matei Basarab” din București, unde are profesor pe omul politic și publicistul C. Banu, viitorul director al revistei ”Flacăra”.

1901 Trece la liceul-internat ”Sf. Sava”.

1904 Poetul debutează la revista umoristică ”Belgia Orientului”.

1905-1907 Publică versuri sentimental- epigonice la revistele ”Dumineca”, ”Revista noastră”, ”Revista ilustrată”.

1906 iunie. Trece examenul de absolvire a liceului. În același an se înscrie la Facultatea de drept, fără să-și termine studiile. Câteva luni e suplinitor la școala ”Arhiereul Calist”.

1907 Își face stagiul militar. Colaborează la ”Viața literară și artistică”, revistă condusă de G. Coșbuc.

1909 aprilie. G. Topârceanu e numit copist la ”Casa Bisericii”. Se înscrie la Facultatea de Litere, unde participă de câteva ori la seminariile lui Mihail Dragomirescu. Publică versuri la Semănătorul, Neamul românesc literar și Ramuri

1909 noiembrie. Debutul la ”Viața românească” din Iași cu parodia Răspunsul micilor funcționari, în care poetul se autoportretizează:

Da, aveți dreptate: noi o ducem prost,

Țăcănim într-una la mașina Yost...
.......................................
Asta ni-i viața!
Tot mereu aceeași, seara, dimineața:
Slujba, facultatea, birtul și chiria,

Peste tot apasă, grea monotonia.

1910 Scurtă colaborare la Revista ”Viața socială” condusă de N.D. Cocea. Publică poeziile ”Noapte de mai”, ”Balada chiriașului grăbit” și ”Balada popii din Rudeni”.

1909-1911 Întreține o vie corespondență literară cu G. Ibrăileanu, care îi facilitează numirea la ”Viața românească”:

Propunerea dumitale de a veni în Iași m-a bucurat foarte mult. Imediat ce mă voi duce la Iași... voi cerceta ce se poate face. Cred că voi găsi ceva, deși acuma, în "opoziție", e mult mai greu. Te rog scrie-mi care este minimum cu care te-ai putea mulțumi. Bineînțeles că nu voi căuta acel minimum, ci cât se poate spre maximum. Totuși trebuie să-ți spun, ca să fiu corect, că nu am siguranță. M-am gândit numai la câteva posibilități. De la revistă poți avea o sumă măricică, dacă poți scrie și în alte genuri decât acelea de până acum. Scrie-mi dacă ai voi să poți, mai ales cred că te poți deprinde ușor. D-ta trebuie să fii unul din continuatorii noștri, căci n-o să trăim cât lumea. Dacă ai scrie la diferite rubrici (toate plătite), cred că ai putea rezista aproape cu produsul muncii literare.

O recenzie nu e greu de făcut, când cineva are gust și stil ca d-ta.

Notițe la Miscellanea, când îți vine ceva în minte, iar nu e greu. Apoi notițe la revista revistelor, cronica veselă, poezii, proză, bineînțeles, când și cât poți.

(cf. Const. Ciopraga, G. Ibrăileanu către G. Topârceanu, în Viața românească, 1954, nr. 11.)

1911 toamna. G. Topârceanu se stabilește la Iași, ca subsecretar de redacție al revistei. Alături de poezii și schițe, publică recenzii cronici teatrale, note la Miscellanea.

1912 februarie. Se căsătorește cu Victoria Iuga, cu care conviețuiește de mai multă vreme. La 1 aprilie, același an, se naște și copilul Gheorghe.

1912 - 1913 Redactează revista Teatrul împreună cu M. Sevastos.

1913 G. Topârceanu este mobilizat și participă la campania din Bulgaria. Un jurnal ținut în acea perioadă comunică starea de deprimare a trupelor în retragere căzute pradă holerii.

1914-1915 Poetul participă la o serie de șezători literare împreună cu prietenul său Mihail Sadoveanu. Reia studiile universitare la Facultatea de filozofie, dar e nevoit să le întrerupă din cauza războiului.

1916 Apar primele volume ale lui G. Topârceanu: ”Balade vesele” și ”Parodii originale”.

1916 august. Mibilizat, poetul cade prizionier din primele zile pe frontul de Sud, la Turtucaia. Va rămâne în captivitate în Bulgaria până la începutul anului 1918.

1918 Colaborează la ziarul ”Lumina” pe care-l conducea Constantin Stere la București. Aici publică ”Balada morții” și însemnările memorialistice care vor fi adunate în același an în volumașul ”Amintiri din luptele de la Turtucaia”.

1919 Întors la Iași, încă de la finele lui 1918, G. Topârceanu devine împreună cu M. Sadoveanu redactor al revistei ”Însemnări literare”. Aici văd lumina tiparului ”Balada munților” și ”Rapsodii de toamnă”.

1920 Reapare ”Viața românească”, unde poetul are funcția de prim-redactor. Apare ediția a II-a a ”Baladelor”, sub titlul ”Strofe alese. Balade vesele și triste”. Tot acum, volumul de amintiri ”În gheara lor”.

1921 Publică traducerea ”Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare și ”Parodii originale”, ed. a II-a.

1923 Redactează suplimentul literar al ziarului ”Lumea”, ”Lumea literară și artistică”. Cu prietena lui de o viață întreagă, Otilia Cazimir, va redacta câteva numere din ”Lumea umoristică”.
Împreună cu M. Sadoveanu și alți prieteni din cercul ”Vieții românești”, poetul, care era un țintaș excelent, participă cu însuflețire la expedițiile cinegetice. Demostene Botez și-l amintește purtând ”o pușcă beteagă”, ”cu țevile exagerat de lungi”, care ”treceau cu mult deasupra căciulii sau pălărioarei lui de vânătoare”. La câmp devenea visător:

... urmărea mai mult zborul larg și moale a unui funigel, planarea unui uliu în adânc, fulgerarea de suveică neagră a unei mierle prin țâhlă, ori fantoma tristă, zdrențuită și murdară, a unei buruieni în toamnă.

Îl amuza nespus peisajul, oricare ar fi fost, și toate întâmplările cu păsări și animale. Era în stare să facă haz și să nu tragă într-un iepure care l-ar fi întâmpinat cu o mutră caraghioasă.

Și asta nu din milă, ci pentru că interesul estetic depășea totdeauna la el pe cel vânătoresc.

(Cf. Demostene Botez - ”Viața românească” la vânătoare în ”Însemnări ieșene”, 1939, nr.2.)

G. Topârceanu era de asemenea colecționar de arme și pasionat de invenții tehnice, ca de exemplu de stereoscopie.

1926 G. Topârceanu este laureat cu Premiul național de poezie.

1927 Publică ”Parodii originale”, ed. a III-a și conferința umoristică în versuri ”Bacilul lui Koch”.

1928 Colaborează la revista lui Tudor Arghezi ”Bilete de papagal”, cu parodii după T. Arghezi. Începe să publice la ”Adevărul literar și artistic”. Apar volumele ”Balade vesele și triste”, ed. a III-a și ”Migdale amare”, ed.I.

1930 G. Topârceanu este inspector general teatral pentru Moldova.

1931 Scrie revista teatrală ”Bonsoar”, Iași. Apare volumul de proză ”Scrieri fără adresă” și ”Balade vesele și triste”, ed. a IV-a.

1932 ”Parodii originale”, ed. a IV-a.

1933 La sala ”Libertatea” din București, rostește conferința ”Cum am devenit moldovean?”, adevărată confesiune biografică și artistică.

1934 Începe să publice romanul satiric ”Minunile Sfântului Sisoie” în ”Revista Fundațiilor Regale”.

1935 Rostește conferința ”Cum am devenit ieșean?”

1936 G. Topârceanu este membru corespondent al Academiei Române. Apare volumul ”Pirin-Planina”. Colaborează la revista ”Însemnări ieșene”, făcând parte din conducerea redacțională.

1937, 7 mai. Poetul moare la Iași, în urma unui cancer al ficatului.