Franz Kafka (n. 3 iulie 1883, Praga - d. 3 iunie 1924, Viena) a fost un scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Romanele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, stranie asupra realității, marcată de expresionism și suprarealism, în care condiția tragică a omului este reprezentată parabolic.
Biografie:
Franz Kafka s-a născut la Praga, pe atunci capitala Regatului Boemiei, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, într-o familie evreiască, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka, născută Löwy. Limba maternă a lui Kafka, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită în acea vreme ca limbă maternă de aprox. un sfert din populația orașului Praga. În anul 1880 ponderea populației evreiești la Praga era de 10,3%, iar cea a populației germane de 22%. După absolvirea liceului german, Kafka a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga și ulterior ca avocat la compania de asigurări Assicurazioni Generali (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Austria și a vizitat orașul Arad, trăind într-un „cerc strâmt” până către sfârșitul vieții. În 1909, Kafka a debutat literar cu primele schițe de proză publicate în revista literară Hyperion, care apărea la München. A întreținut o corespondență asiduă, pe durata a circa patru ani, cu Felice Bauer și apoi și cu Milena Jesenska, o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în limba cehă câteva povestiri. Scriitorul a lăsat și un jurnal intim, atipic și greu de clasificat. Inițial, Kafka a suferit de o depresie cronică, fapt demonstrat de majoritatea scrisorilor trimise părinților, surorii sale Ottla și prietenului său Max Brod. A încercat să se vindece de depresie recurgând la soluția medicinii naturiste. Îmbolnăvindu-se de tuberculoză (1917), pe fundalul unui regim vegetarian, care includea și lapte nepasteurizat, Kafka a fost internat într-un sanatoriu din Italia. Starea sănătății i s-a agravat și, începând din 1922, nu a mai putut lucra. Un nou tratament în sanatoriul din Kierling, lângă Viena, nu a dat roade. Franz Kafka a murit la 3 iunie 1924 în brațele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, și ale ultimei sale iubite, Dora Dymant. Post-mortem, opera sa literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de poetul Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care nu a dus la îndeplinire rugămintea lui Kafka să ardă manuscrisele.
Opera literară:
Concepția sa de viață, influențată de filozofia lui Kierkegaard, își găsește expresia într-o modalitate artistică originală, în care elemente de suprarealism se îmbină cu o formă de exprimare proprie expresionismului. Prezentând strivirea personalității în societate, Kafka înfățișează destinul fără perspectivă al omului într-o viziune halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate. Romanele și nuvelele sale exprimă fie sentimentul tragic, împins la paroxism, al individului expus presiunii destructive al unui monstruos aparat birocratic (Procesul, 1925; Colonia penitenciară, 1919), fie imposibilitatea omului de a descifra sensul existenței sale civice (Castelul, 1926), fie dezintegrarea relațiilor interumane (Metamorfoză, 1915). Impresia de coșmar și tensiunea dramatică, specifice scrierilor lui Kafka, sunt sugerate prin suprapunerea logicului cu absurdul, într-o formă parabolică, obsesivă. Kafka a exercitat o puternică influență asupra literaturii contemporane.
Opere publicate în timpul vieții:
Opinie (Betrachtung), 1913
Verdictul (Das Urteil), 1913
Fochistul (Der Heizer), 1913
Metamorfoza (Die Verwandlung), 1915
Colonia penitenciară (In der Strafkolonie), 1919
Un medic de țară (Ein Landarzt), 1919
Prima durere (Erstes Leid), 1921
Opere publicate postum:
Procesul (Der Prozess), 1925
Castelul (Das Schloß), 1926
America (Amerika), 1927
La construirea zidului chinezesc (Beim Bau der chinesischen Mauer), 1931
Scrisori către Felice (Briefe an Felice)
Scrisori către Milena (Briefe an Milena)
Jurnal (Tagebücher)
O selecție din opera lui Franz Kafka:
Povestiri:
Descrierea unei lupte (Beschreibung eines Kampfes – (1904)-(1905)), roman neterminat
Pregătiri pentru o nuntă la țară (Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande – (1907)-(1908)), roman neterminat
Verdictul (Das Urteil - September 22-23, (1912))
Colonia penitenciară (In der Strafkolonie - October (1914))
Un învățător de țară (Cârtița uriașă) (Der Dorfschullehrer or Der Riesenmaulwurf – (1914)-(1915))
Blumfeld, un burlac mai bătrâior (Blumfeld, ein älterer Junggeselle – (1915)
Paznicul criptei (Der Gruftwächter - 1916-( 1917), singura piesă de teatru scrisă vreodată de Kafka, de asemenea nefinalizată
Un doctor de țară (Ein Landarzt – (1917)
Vânătorul Gracchus (Der Jäger Gracchus – (1917)
Marele zid chinezesc (Beim Bau der Chinesischen Mauer – (1917)
Un raport în fața unei Academii (Ein Bericht für eine Akademie – (1917)
Refuzul (Die Abweisung – (1920)
Un artist al foamei (Ein Hungerkünstler – (1922)
Investigațiile unui câine (Forschungen eines Hundes – (1922)
O femeie mică (Eine kleine Frau - (1923)
Vizuina (Der Bau – (1923)-(1924)
Josephine cântăreața, sau poporul șoarecilor (Josephine, die Sängerin, oder Das Volk der Mäuse – (1924)
Nuvele:
Metamorfoza (Die Verwandlung – noiembrie-decembrie (1915)
Romane:
Procesul (Der Prozeß – (1925)
Castelul (Das Schloß – (1926) - Roman neterminat
America (Amerika – (1927)
Memorialistică:
Jurnalul (caietele in-cvarto)
Caietele albastre (in-octavo)
Corespondență:
Scrisoarea către tată
Scrisori către Felice
Scrisori către Ottla
Scrisori către Milena
Scrisori către familie, prieteni, editori
Ediții în limba română:
America, traducere de T. Simion Pop și Erika Voiculescu, București, Editura Univers, 1970 (reeditări: RAO Internațional, 1995, 2006; Leda, 2005)
Castelul, traducere de Mariana Șora, București, Editura pentru Literatură, 1968 (reed.: RAO Internațional, 1995, 2006; Prietenii Cărții, 1996; Leda, 2004)
Colonia penitenciară, traducere de Mihai Izbășescu, Iași, Editura Moldova, 1991
Corespondență, traducere de Radu Gabriel Pârvu, vol. I-III, București, RAO International, 2005-2008
Jurnal, traducere de Radu Gabriel Pârvu, București, RAO Internațional, 2002 (reed.: 2006)
Metamorfoza, povestiri, traducere de Mihai Izbășescu, București, Editura Leda, 2005
Opera antumă, povestiri, ediție îngrijită de Radu Gabriel Pârvu, București, RAO Internațional, 1996
Opere complete, traducere de Mircea Ivănescu, vol. I, Proză scurtă; vol. II, Proză scurtă postumă; vol. III, Jurnal; vol. IV, Scrisori; vol. V, Scrisori către Felice și corespondență din perioada logodnei, București, Editura Univers, 1996-1999
Pagini de jurnal și corespondență, traducere de Mircea Ivănescu și Al. Alexandru Șahighian, București, Edituira Univers, 1984
Procesul, traducere de Gellu Naum, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965 (reed.: Apollo & Oltenia, 1993; RAO Internațional, 1994, 2007; Historia, 2007)
Scrieri postume și fragmente, ediție îngrijită de Radu Gabriel Pârvu, vol. I-II, București, RAO Internațional, 1998
Verdictul și alte povestiri, traducere de Mihai Izbășescu, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969