Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov - d. 1993 București) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii” (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române (1991).
Date biografice:
S-a născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Rebeca Stăniloae, nepoată de preot. Pe 4 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), iar în anul următor i s-au născut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare în septembrie 1931) și Mioara (moare în 1945). În 1933 se naște Lidia, botezată de istoricul Ioan Lupaș. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naște în 1959.
Studii:
A urmat studiile secundare la liceul „Andrei Șaguna” din Brașov între 1914 și 1922, și cele superioare la Facultatea de Litere din București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți (între anii 1923 - 1927). La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928.
Detenția politică:
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reținut de Securitate alături de membrii mișcării „Rugul Aprins”, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
Opera:
Lucrări teologice:
Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.;
Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru Institutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și loan Petreuță);
Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată „o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică”);
Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.;
Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea, București, 1993, 96 p.;
Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Craiova, 1993;
Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993;
Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.;
Națiune și creștinism, Ediție, text stabilit, studiu introductiv și note de Constantin Schifirneț, București:Editura Elion,2004, 289p.;
Lucrări istorice:
Din urmările Ediuctului de tolerant în ținutul Hațegului, în vol.„Fraților Alexandru și loan I. Lapedutu", București, 1936, p. 837-842;
O luptă pentru pentru Ortodoxie în Țara Hațegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <<Andreiane>>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, în vol. „Omagiu lui Ioan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani”, București, 1943, p. 826-833;
Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
Unitarismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
Unitarismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în „Ortodoxia”, an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
De ce suntem ortodocși? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27;
sute de articole și studii teologice.
Colecția Opere complete (Editura BASILICA a Patriarhiei Române):
vol. 1 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1930-1936), ediție, studiu introductiv și note de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2013, 912p.;
vol. 2 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1937-1941), ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2013, 884p.;
vol. 3 - Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1942-1993), ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2013, 834p.;
Distincții și titluri academice (selectiv):
„Doctor Honoris Causa”, Universitatea din Tesalonic (1976)
„Doctor Honoris Causa”, Institutul Teologic St.Serge din Paris, (1981)
„Doctor Honoris Causa”, Facultatea de Teologie din Belgrad, (1982)
„Doctor Honoris Causa”, Universitatea din București, (1992)
Premiul Dr. Leopold Lucas, Facultatea de Teologie Evanghelică din Tūbingen
„Crucea Sf. Augustin din Canterbury” din partea Primatului Angliei, (1981)
Membru titular al Academiei Române, (1992)