Anton Pann s-a născut în anul 1796 la Sliven, în Bulgaria şi s-a strămutat în altă lume la 2.11.1854 din Bucureşti.
Se stabilise mai întâi cu familia în Chişinău după care se mută la Bucureşti, unde studiază la Şcoala de muzică psaltică a lui Dionisie Fotino.
A fost mai întâi cântăreţ bisericesc la Chişinău, la Bucureşti şi apoi la Braşov. Între 1826 şi 1828 este profesor de muzică religioasă la Şcoala Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea şi apoi la "Mânăstirea dintr-un lemn" de lângă Govora.
După 1830 începe o activitate scriitoricească fecundă, tipăreşte peste 100 de cărţi şi broşuri, cuprinzând poezii populare amestecate cu poezii proprii şi însoţite de multe ori de muzică, consemnată pe note.
Anton Pann a scris epigrame precum şi epitafuri, fiind chiar numit drept "Părintele epitafului." Pe mormântul său, de la Biserica Lucaci din Bucureşti, este gravat "Autoepitaful" său.