Atenție: Nu v-ați autentificat. Adresa dumneavoastră IP va fi vizibilă în mod public dacă efectuați modificări. Dacă vă autentificați sau vă creați un cont, modificările dumneavoastră vor fi asociate numelui de utilizator, pe lângă alte beneficii.
| Versiunea curentă | Textul dumneavoastră | ||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Anton Pann (născut Antonie Pantoleon-Petroveanu) | + | Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797, Silven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 4 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann. |
| − | + | • | |
| − | + | Biografie | |
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | Anton Pann | + | |
| − | + | ||
| − | + | ||
| − | + | ||
A fost fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Silven o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. | A fost fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Silven o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. | ||
Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. | Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. | ||
| − | |||
A învățat meșteșugul psaltichiei din copilărie pe lângă psaltul bisericii din sat apoi la București intră sub oblăduirea serdarului Dionisie Fotino, om de cultură și unul dintre marii dascăli de muzică ai primei jumătăți de secol XIX. Sub îndrumarea acestuia Anton Pann va aprofunda cunoașterea vechilor sisteme muzicale bizantine, dar și a muzicii otomane și arabo-persane. | A învățat meșteșugul psaltichiei din copilărie pe lângă psaltul bisericii din sat apoi la București intră sub oblăduirea serdarului Dionisie Fotino, om de cultură și unul dintre marii dascăli de muzică ai primei jumătăți de secol XIX. Sub îndrumarea acestuia Anton Pann va aprofunda cunoașterea vechilor sisteme muzicale bizantine, dar și a muzicii otomane și arabo-persane. | ||
| − | |||
Interpret la mai multe instrumente, chitară, lăută, etc. e posibil să fi avut și cunoștințe rudimentare de pian deoarece in casa serdarului se cânta la forte-piano, Dionisie însuși fiind un cunoscător al acestuia. | Interpret la mai multe instrumente, chitară, lăută, etc. e posibil să fi avut și cunoștințe rudimentare de pian deoarece in casa serdarului se cânta la forte-piano, Dionisie însuși fiind un cunoscător al acestuia. | ||
Psalt și protopsalt la mai multe biserici din capitală, director de tipografie, mai târziu proprietar al unei tipografii, Anton Pann a fost cel mai important muzician al primelor cinci decenii ale secolului al XIX-lea. | Psalt și protopsalt la mai multe biserici din capitală, director de tipografie, mai târziu proprietar al unei tipografii, Anton Pann a fost cel mai important muzician al primelor cinci decenii ale secolului al XIX-lea. | ||
| − | |||
Om polivalent, Anton Pann și-a manifestat talentul artistic nu doar în muzică, ci și în literatură si publicistică. Datorită acestei deschideri culturale, este dificilă încadrarea lui într-o anumită zona culturală dar, conform operelor sale, cele mai multe creații sunt în domeniul muzical. | Om polivalent, Anton Pann și-a manifestat talentul artistic nu doar în muzică, ci și în literatură si publicistică. Datorită acestei deschideri culturale, este dificilă încadrarea lui într-o anumită zona culturală dar, conform operelor sale, cele mai multe creații sunt în domeniul muzical. | ||
| + | „Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești” este cel mai important tratat muzical din prima jumătate al secolului al XIX-lea și până astăzi rămâne primul muzician care vorbește despre estetica muzicală și care propune un sistem propriu de divizare al octavei, sistem ce își păstrează și în momentul de față valabilitatea. | ||
Moare în anul 1854 și este îngropat în curtea Bisericii Lucaci din București. | Moare în anul 1854 și este îngropat în curtea Bisericii Lucaci din București. | ||
| − | + | Opere | |
| − | + | • Calendarul lui Bonifatie Setosul | |
| − | + | • Versuri muzicești | |
| − | + | • Poezii deosebite sau cântece de lume(1831, 1837) | |
| − | + | o Călătoria | |
| − | + | o Însoțirea | |
| − | + | o Luniță luminătoare | |
| − | + | o Munților, fiți mărturii | |
| − | + | o La Râmnic | |
| − | + | o Suflet altu n-are | |
| − | + | o Zădărnicia | |
| − | + | • Îndreptătorul bețivilor (1832) | |
| − | + | • Hristoitia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune(1834) | |
| − | + | • Noul Erotocrit (1837) | |
| − | + | • O poveste arabică din Halima(1839, 1854) | |
| − | + | • Fabule și istorioare(1841) | |
| − | + | o Copaciul și dovleacul | |
| − | + | o Lupul, pocăit | |
| − | + | o Călătorul și stejarul | |
| − | + | o Cine știe carte are patru ochi | |
| − | + | o Nepotul împrumutat | |
| − | + | o Mortul înecat | |
| − | + | o Scumpul | |
| − | + | o Planul simigiului | |
| − | + | o Vânătorul | |
| − | + | o Toporul și văcșoara | |
| − | + | o Ciobanul și măgarul | |
| − | + | o Feciorul moștenitor | |
| − | + | o Câinile | |
| − | + | o De când ploaia cu cârnații | |
| − | + | o Norocul și mintea | |
| − | + | o Șoarecile | |
| − | + | o Nu e nimic fără cusur | |
| − | + | o Cucul și privigatoarea | |
| − | + | o Tăcerea e ca mierea | |
| − | + | o Împrumutul | |
| − | + | o Lupul, țapul și varza | |
| − | + | o Ce zic oamenii de mine | |
| − | + | o Grădinarul păgubaș | |
| − | + | o Critica oamenilor | |
| − | + | • Poezii populare și Calendare (1846) | |
| − | + | • Marș de primăvară | |
| − | + | • Memorialul focului mare (1847) | |
| − | + | • Povestea vorbei (1847) | |
| − | + | • Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848) | |
| − | + | • Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește(1849, 1854) | |
| − | + | • Adiata | |
| − | + | • Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam(1850) | |
| − | + | • Spitalul amorului sau Cântecul dorului(1850) | |
| − | + | • O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu(1851) | |
| − | + | • Versuri sau Cântece de stea | |
| − | + | • Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție | |
| − | + | • Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852) | |
| − | + | • Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea(1853) | |
| − | + | • Povești și angdote versificate(1854) | |
| − | + | • De la lume adunate și iarăși la lume date | |
| − | + | • Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică | |
| − | + | • Mică gramatică muzicală teoretică și practică | |
| − | + | • Carul frânt – Nevoia învață pe om | |
| − | + | • Țermonia unui bătrân | |
| − | + | • Astrologia | |
| − | + | ||
| − | + | ||