Anton Pavlovici Cehov (în rusă: Анто́н Па́влович Че́хов, n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un prozator și dramaturg rus. Biografie Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania. Înzestrat cu o genială intuiţie, Cehov a simţit cu acuitate inevitabilele schimbări sociale pe care nu numai că le-a anticipat, dar le-a şi grăbit prin încrederea nestrămutată în justeţea şi necesitatea lor. Evoluţia teatrului modern îi este mult îndatorată, actualitatea teatrală înscrie numeroase montări ale pieselor sale; după datele unei anchete UNESCO, Cehov este unul dintre primi zece scriitori cei mai citiţi în lume, ceea ce înseamnă că opera sa răspunde preocupărilor şi gustului omului de azi. Imagini şi multe detalii legate de piesele sale privind realitatea rusă de la sfârşitul secolului, dar şi a universalităţii şi actualităţii lor trebuie căutată nu în informaţia pe care ne-o aduce despre un anume stadiu social, ale unei ţări şi nici în atitudinea pe care dramaturgul a avut-o faţă de el, ci mult mai adânc, în conţinut.
Opera:
Teatru
• 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
• 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
• 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
• 1887: Ivanov ("Иванов");
• 1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii") - comedie într-un act;
• 1888/1889? Cererea în căsătorie ("Предложение");
• 1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
• 1889: Nunta ("Свадьба");
• 1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
• 1891: Jubileul ("Юбилей");
• 1896: Pescărușul ("Чайка");
• 1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
• 1901: Trei surori ("Три сестры");
• 1904: Livada cu vișini ("Вишнёвый сад").
Povestiri:
• 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
• 1883: Grasul și slabul;
• 1884: Stridiile ("Устрицы");
• 1884: Cameleonul ("Хамелеон");
• 1884: Masca ("Маска");
• 1885: Vânătorii ("Егерь");
• 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
• 1886: Grișa ("Гриша");
• 1887: Acasă ("Дома");
• 1887: Sirena ("Сирена");
• 1887: Kaștanka ("Каштанка");
• 1888: Stepa ("Степь");
• 1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
• 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
• 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
• 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
• 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
• 1897: Mujicii ("Мужики");
• 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
• 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
• 1902: Arhiereul ("Архиерей");
• 1903: Logodnica ("Невеста").
Nuvele:
• 1884: „Dramă la vânătoare”;
• 1888: „Stepa” („Степь“);
• 1891: „Un duel” („Дуэль“);
• 1895: „Trei ani” („Три года“);
• 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).
Schițe umoristice:
• 1884: Povestirile Melpomenei;
• 1886: Povestiri pestrițe.