Acțiuni

Anton Cehov: Diferență între versiuni

De la Referate

(Pagină nouă: Anton Pavlovici Cehov s-a născut la Taganrog (29 ianuarie 1860), un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879 face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează t…)
 
(Anton Pavlovici Cehov - Biografie)
 
Linia 1: Linia 1:
−
Anton Pavlovici Cehov s-a născut la Taganrog (29 ianuarie 1860), un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879 face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884 profesează în jurul Moscovei. În 1886 începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896 îl cunoaște pe Constantin Stanislavski care îi va regiza piesele de teatru. În 1897 este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei Surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vişini. În1904 , boala i se agravează și, la 15 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania la vârsta de 44 de ani. Medic de profesie , s-a impus ca unul dintre cei mai de seamă scriitori ruşi şi universali. A scris schiţe, nuvele, povestiri, aplecându-se cu deosebit interes asupra vieţii oamenilor simplii într-o vreme când Rusia ţaristă cunoştea începutul luptei revoluţionare însufleţită de precise idealuri sociale . În dramaturgia sa un loc important îl ocupă intelectualitatea rusă, cu frumuseţile şi urâţeniile vieţii ei atât de ezitante. Înzestrat cu o genială intuiţie, Cehov a simţit cu acuitate inevitabilele schimbări sociale pe care nu numai că le-a anticipat, dar le-a şi grăbit prin încrederea nestrămutată în justeţea şi necesitatea lor.
+
Anton Pavlovici Cehov (în rusă: Анто́н Па́влович Че́хов, n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un prozator și dramaturg rus.
 +
Biografie
 +
Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
 +
Înzestrat cu o genială intuiţie, Cehov a simţit cu acuitate inevitabilele schimbări sociale pe care nu numai că le-a anticipat, dar le-a şi grăbit prin încrederea nestrămutată în justeţea şi necesitatea lor.
 +
Evoluţia teatrului modern îi este mult îndatorată, actualitatea teatrală înscrie numeroase montări ale pieselor sale; după datele unei anchete UNESCO, Cehov este unul dintre primi zece scriitori cei mai citiţi în lume, ceea ce înseamnă că opera sa răspunde preocupărilor şi gustului omului de azi. Imagini şi multe detalii legate de piesele sale privind realitatea rusă de la sfârşitul secolului, dar şi a universalităţii şi actualităţii lor trebuie căutată nu în informaţia pe care ne-o aduce despre un anume stadiu social, ale unei ţări şi nici în atitudinea pe care dramaturgul a avut-o faţă de  el, ci mult mai adânc, în conţinut.
  
−
Evoluţia teatrului modern îi este mult indatorată, actualitatea teatrală înscrie numeroase montări ale pieselor sale; după datele unei anchete  UNESCO , Cehov este unul dintre primi zece scriitori cei mai citiţi în lume – ceea ce înseamnă că opera sa răspunde preocupărilor şi gustului omului de azi. Imagini şi multe detalii legate de piesele sale  de realitatea rusă de la sfârşitul secolului, dar şi universalităţii şi actualităţii lor trebuie căutată nu informaţia pe care ne-o aduce despre un anume stadiu social, ale unei ţări şi nici în atitudinea pe care dramaturgul a avut-o faţă de  el, ci mult mai adânc, în conţinut.
+
Opera:
  
−
Cehov nu a scris prefeţe, studii sau comentarii cu caracter de teorie şi estetică teatrală, dar în corespondenţa sa şi uneori în replici din piese se conturează suficient de limpede insatisfacţia faţă de vechea dramă şi de intenţia de a o elibera din lanţul convenţiilor şi regulilor.
+
Teatru
  
−
Prefrinţa lui Cehov pentru genul scurt s-a manifestat şi în dramaturgie, un grup de monoloage dramatice şi piese de mici proporţii scrise în deceniul al nouălea  se situează  pe linia unei direcţii realiste ilustrate în principal de Ostrovski: aceeaşi simplitate a subiectelor , veridicitate a dialogului, aceeaşi tipografie  izbutite scene de gen şi elemente de melodramă în piesele La drumul mare  sau Cântecul lebedei (1887) obişnuitele procedee ale comediei realiste în Ursul (1888), Cererea în căsătorie (1888), Nunta (1889), Tragedian fără voie (1889) Despre consecinţele dăunătoare ale tutunului (1886 – cu varianta definitivă în 1902) Cehov le numea "glume", dar le-a compus cu toată seriozitatea, calitatea lor artistică e neîndoielnică.
+
• 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
  
−
Totuşi înţelegerea pentru suferinţa celor umili, mila faţă de epavele umane şi ridiculizarea existenţei lipsite de rost şi idealuri a unor oameni la care sentimentul a dispărut ori s-a bagatelizat, transformându-i în automate, nu erau neobişnuite în dramaturgia rusă.
+
• 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
  
−
În excesiva lui modestie, Cehov nu-şi atribuia calitatea de artist, spunând "iată care ar fi programul meu dacă aş fi un mare artist", dar el era un mare artist: de aceea într-o realitate în care scara valorilor era răsturnată, el încerca să gasească adevărul, deoarece, gândea Cehov, "fericirea şi bucuria nu stau nici în argint, nici în dragoste, ci în adevăr".
+
• 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
 +
 
 +
• 1887: Ivanov ("Иванов");
 +
 
 +
• 1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii") - comedie într-un act;
 +
 
 +
• 1888/1889? Cererea în căsătorie ("Предложение");
 +
 
 +
• 1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
 +
 
 +
• 1889: Nunta ("Свадьба");
 +
 
 +
• 1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
 +
 
 +
• 1891: Jubileul ("Юбилей");
 +
 
 +
• 1896: Pescărușul ("Чайка");
 +
 
 +
• 1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
 +
 
 +
• 1901: Trei surori ("Три сестры");
 +
 
 +
• 1904: Livada cu vișini ("Вишнёвый сад").
 +
 
 +
Povestiri:
 +
 
 +
• 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
 +
 
 +
• 1883: Grasul și slabul;
 +
 
 +
• 1884: Stridiile ("Устрицы");
 +
 
 +
• 1884: Cameleonul ("Хамелеон");
 +
 
 +
• 1884: Masca ("Маска");
 +
 
 +
• 1885: Vânătorii ("Егерь");
 +
 
 +
• 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
 +
 
 +
• 1886: Grișa ("Гриша");
 +
 
 +
• 1887: Acasă ("Дома");
 +
 
 +
• 1887: Sirena ("Сирена");
 +
 
 +
• 1887: Kaștanka ("Каштанка");
 +
 
 +
• 1888: Stepa ("Степь");
 +
 
 +
• 1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
 +
 
 +
• 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
 +
 
 +
• 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
 +
 
 +
• 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
 +
 
 +
• 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
 +
 
 +
• 1897: Mujicii ("Мужики");
 +
 
 +
• 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
 +
 
 +
• 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
 +
 
 +
• 1902: Arhiereul ("Архиерей");
 +
 
 +
• 1903: Logodnica ("Невеста").
 +
 
 +
Nuvele:
 +
 
 +
• 1884: „Dramă la vânătoare”;
 +
 
 +
• 1888: „Stepa” („Степь“);
 +
 
 +
• 1891: „Un duel” („Дуэль“);
 +
 
 +
• 1895: „Trei ani” („Три года“);
 +
 
 +
• 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).
 +
 
 +
 
 +
Schițe umoristice:
 +
 
 +
• 1884: Povestirile Melpomenei;
 +
 
 +
• 1886: Povestiri pestrițe.

Versiunea curentă din 24 iulie 2013 03:27

Anton Pavlovici Cehov (în rusă: Анто́н Па́влович Че́хов, n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un prozator și dramaturg rus. Biografie Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania. Înzestrat cu o genială intuiţie, Cehov a simţit cu acuitate inevitabilele schimbări sociale pe care nu numai că le-a anticipat, dar le-a şi grăbit prin încrederea nestrămutată în justeţea şi necesitatea lor. Evoluţia teatrului modern îi este mult îndatorată, actualitatea teatrală înscrie numeroase montări ale pieselor sale; după datele unei anchete UNESCO, Cehov este unul dintre primi zece scriitori cei mai citiţi în lume, ceea ce înseamnă că opera sa răspunde preocupărilor şi gustului omului de azi. Imagini şi multe detalii legate de piesele sale privind realitatea rusă de la sfârşitul secolului, dar şi a universalităţii şi actualităţii lor trebuie căutată nu în informaţia pe care ne-o aduce despre un anume stadiu social, ale unei ţări şi nici în atitudinea pe care dramaturgul a avut-o faţă de el, ci mult mai adânc, în conţinut.

Opera:

Teatru

• 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;

• 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");

• 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;

• 1887: Ivanov ("Иванов");

• 1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii") - comedie într-un act;

• 1888/1889? Cererea în căsătorie ("Предложение");

• 1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");

• 1889: Nunta ("Свадьба");

• 1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;

• 1891: Jubileul ("Юбилей");

• 1896: Pescărușul ("Чайка");

• 1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");

• 1901: Trei surori ("Три сестры");

• 1904: Livada cu vișini ("Вишнёвый сад").

Povestiri:

• 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");

• 1883: Grasul și slabul;

• 1884: Stridiile ("Устрицы");

• 1884: Cameleonul ("Хамелеон");

• 1884: Masca ("Маска");

• 1885: Vânătorii ("Егерь");

• 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");

• 1886: Grișa ("Гриша");

• 1887: Acasă ("Дома");

• 1887: Sirena ("Сирена");

• 1887: Kaștanka ("Каштанка");

• 1888: Stepa ("Степь");

• 1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");

• 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");

• 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");

• 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");

• 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");

• 1897: Mujicii ("Мужики");

• 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");

• 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");

• 1902: Arhiereul ("Архиерей");

• 1903: Logodnica ("Невеста").

Nuvele:

• 1884: „Dramă la vânătoare”;

• 1888: „Stepa” („Степь“);

• 1891: „Un duel” („Дуэль“);

• 1895: „Trei ani” („Три года“);

• 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).


Schițe umoristice:

• 1884: Povestirile Melpomenei;

• 1886: Povestiri pestrițe.

Adus de la „http://referate.citatepedia.ro/index.php?title=Anton_Cehov&oldid=3202”