Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului.
Opera:
Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, personală, filozofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor.
Scrieri:
1822: Poeme (”Poèmes”);
1824: Éloa (”Éloa”);
1826: Poeme antice și moderne (”Poèmes antiques et modernes”);
1826: 5 martie (”Cinq-Mars");
1832: Stello (”Stello”);
1835: Chattertron (”Chattertron”);
1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului (”Le Mont des Oliviers. La Maison du berger”);
1864: Mânia lui Samson (”La colère de Samson”);
1864: Destinele (”Les destinées”);
1867: Jurnalul unui poet (”Le journal d'un poète”).