Iacob Voichițoniu, poet – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Marea artă este o mare provocare a spiritului, dovadă că numai timpul poate să reprezinte artistul în toată grandoarea lui. Prin compoziţiile sale de excepţie, atât cele picante, spumoase, metafizice, dar mai ales prin cele satirice, în care bunul simţ se revoltă prin ascuţita ironie şi sarcasm, Aculin Tănase se impune încet, dar sigur, ca un demn purtător de steag al măreţiei spiritului românesc, european şi nu numai.[/blockquote]
Mirela Lungu, poetă – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Aculin nu este nici epigramist, nici poet, nici umorist, nici filosof, nici virtuoz, nici regizor, nici doctor de suflete și nici măcar nebun, pentru că toți cei enumerați (și nu numai!) se regăsesc prin briliantele literar-artistice ale maestrului.[/blockquote]
G-ral Gheorghe Văduva, romancier, eseist, poet și publicist – (Revista „ORIZONT CULTURAL XXI”, Nr: 4/2012): [blockquote]ACULIN TĂNASE - UN VIRTUOZ AL EPIGRAMEI ELEGANTE. Unul din epigramiştii care fac să crească valoarea genului, care au dus epigrama pe Everestul perfecţiunii - poate unicul, poate magnificul, poate inegalabilul sau toate acestea la un loc - este omul cu joben, de un farmec cu totul special - ACULIN TĂNASE. Acest mare epigramist nu are nevoie de prezentare. Este omniprezent. Genul cel mai greu - epigrama - este la el ca un zâmbet pe buze. Şi ca un râs sănătos, care te scoate din întristare şi îţi arată cât de frumoase pot fi Viaţa, Boema şi Epigrama.[/blockquote]
Marian Drăghici, poet – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Aculin Tănase este un sfârşit de lume bună, care umblă printre noi şi nu mai ajunge![/blockquote]
Claudia Motea, actriță – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Farmecul lui Aculin ține de ștrengăria sa artistică, de maniera în care știe să dezbrace metafora de cuvintele-balast, până când aceasta rămâne nudă și seducătoare.[/blockquote]
Viorel Sânpetreanu, poet –
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
[blockquote]Aculin este seducător ca om şi talentat mănos în burta EPIGRAMEI. Generos cu cine nu merită, dar trăgător de elită în scăfârlia personajelor pe care le iubeşte nebuneşte. Artă fără nebunie nu se merită! Aculin le are, să-i fie de bine, în ciuda frustraţilor peltici!
Aculin m-a convins că nu există talent, ci numai grădinarul care își cultivă floarea.[/blockquote]
Laurențiu Cazan, muzician –
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
[blockquote]Cel căruia i se pare că totul a încremenit şi nimic nu se mai poate schimba în bine, îi spun răspicat: „Cumpără-ţi, un Aculin ! Acesta te va călăuzi către un lung pelerinaj către Înaltul Templu al Umorului. Undeva, în adâncurile, netulburate ale camerelor din subsol, ferecate cu 77 de lacăte de aur, bătute în pietre scumpe, de atâta vreme, unde te aşteaptă însăşi zeiţa Epigramă, mama criticii şi a râsului.
Acolo, pe altarul înţelepciunii, se află cheia de cristal, pe care tu o vei lua şi te vei salva de la osânda vieţii fără de umor. Atunci, îţi vei aduce aminte de toate bancurile pe care le-ai uitat sau… nu le-ai uitat şi veţi râde cu poftă, tu şi…prietenii tăi. Atunci lumea se va fi schimbat într-una, mult, mult, mult mai veselă.
Da, cititorule, cumpără-ţi un Aculin şi-apoi cheamă-mă şi pe mine, să mai râd şi eu cu voi. Fetele şi-au pus flori la urechi şi ne aşteaptă în caleaşcă… Berea, încă nu s-a răcit…[/blockquote]
Academician Valeriu Matei – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Atunci când inspiraţia îi pune mâna pe creştet, verbul lui Aculin Tănase are ascuţimea şi precizia bisturiului mânuit de un chirurg cu har. Viciile toate saltă în agonie sub condeiul lui neobosit, până îşi dau duhul în hohotele de râs ale cetitorilor scurtelor sale compoziţii cu poantă frumos arcuită ca o boltă asupra unei catedrale.[/blockquote]
Mihai Șurubaru, regizor de film – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Aculin, personaj desprins parcă din CLUBUL PICKWICK sau din lumea WALL-STREET-ului, ce juri că ROTHSCHILD îl consultă, dacă să investească în platină sau în diamante, a venit în Bucureşti cu un curaj ce frizează excentricul, purtându-şi fracul şi jobenul cu o naturaleţe neegalată decât de legendarul MALAGAMBA.[/blockquote]
RazaRa-Elena Ignat, psiholog și grafician – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Maesterul Aculin oglindeşte ,,lumina sacrului strămoşesc al neamului acestuia”. Condeiul său transfigurează lacunele educaţiei şi suferinţa în zâmbet, uitarea în memorii esenţiale ale originii, nesimţirea în bunul simţ. Personalitatea sa unică şi unită se responsabilizează cu cea mai grea şi înaltă artă ,,Estetica urâtului”, acum când societatea dă semne de involuţie, domnia Sa calcă balaurii ,,fără să strivească corola de minuni a lumii’’. Cată Graţie, Putere, Har, Nobleţe în înfăptuirea ,,Sacrei meniri de OM”. Admiraţie şi respect maestrului Aculin Tănase![/blockquote]
Florin Rozescu, specialist în finanțe-bănci – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Din postură de sclav al propriei pasiuni, Aculin sfidează limitele epigramei, reinventând-o![/blockquote]
G-ral Gheorghe Văduva, romancier, eseist, poet și publicist –
(Revista „ORIZONT CULTURAL XXI”, Nr: 13/2015):
[blockquote]Cezar Petry, scriitor, filolog și grafician scrie, în Cronica Fundațiilor nr. 2 din ianuarie 2015, într-un articol de excepție intitulat ACULIN TĂNASE. De la epigramă la eseu poetic contextual, despre camaradul și prietenul său de măiestrii neegalate, următoarele:
„Pe lângă epigramele în stil clasic, cum au scris Socrate, Platon, Cecilianus, Martial, Juvenal, Viilon, Voltaire, Rabelais, Ronsard, Schiller, Heine, Goethe, Fredo, Byron, Baudelaire, Twain, Pușkin, Caragiale, Păstorel etc., Aculin ne surprinde plăcut și cu catrene în care substanța poetico-filosofică, întregul arsenal de figuri de stil și virtuozitatea stilistică desăvârșită, o largă arie tematică și umanismul profund sunt la ei acasă”.
Eu știu foarte bine că maestrul Aculin, cel care merită cu prisosință acest apelativ, este mult mai mult decât se spune și se știe că este. Aculin nu este doar un epigramist – deși, din câte îmi dau eu seama după ce am citit, preț de o viață, câteva biblioteci de epigrame și versuri alese, este unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai genului, chiar cel mai strălucit –, ci și un prestidigitator al cuvintelor-briliant scoase de sub jobenul lui de Lord care înnobilează Creația literară, Calea Victoriei, Boema Bucureșteană, abstracta noastră epocă digitală și, deopotrivă, trebuințele de cuvinte ale omului de rând și gusturile omului rafinat, de înaltă cultură. Aculin este un cavaler al catrenului inteligent, șlefuit cu cer senin, care adună în el spațiu, timp, rafinament, cogniție, metaforă, strălucire, abis și, mai ales, sublim, adică valoare.
Aculin este și unul dintre eleganții și deosebiții membrii fondatori ai Salonului literar-artistic și științific „Ticu Ion Ionescu” din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, autor de excepție al unor briliante publicate în revista noastră – Orizont Cultural XXI –, un aducător de spirit ales, de vorbă șlefuită cu diamantul unui talent de excepție și cu universul unui suflet cu totul special, purtător nu doar de bastonul lui Aculin, ci mai ales de acea modestie și de acea frumoasă bunătate care nu încap decât în acei oameni capabili să urce Everestul cuvintelor alese.”[/blockquote]
Loredana Groza, artistă – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Sunt mulţi oameni inteligenţi, însă mucalitul este cuceritor prin faptul că vorbeşte plăcut despre lucrurile neplăcute. Pe de altă parte, în zona metafizică, unele dintre compoziţiile maestrului Aculin sunt atât de ingenioase şi de pline de miez, încât pot constitui – pur şi simplu – subiecte pentru teze de doctorat: Bogatul Sărac, Laudatio Prostiei, Lordului din mine sau Rafinamentul - ca artă de a iubi în alţii reprezentarea propriei noastre personalităţi.[/blockquote]
Dan Iordăchescu, bariton – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Astăzi şi întotdeauna mă adresez nu unui om, ci unui OM!! Este cel care mi-a răzvrătit inima şi a înveselit-o enorm. Este cel căruia îi datorez amintiri inegalabile şi nepieritoare. Este ACULIN TĂNASE, OMUL oamenilor, MAESTRUL maeştrilor![/blockquote]
Prof. univ. dr. Gabriel I. Năstase, scriitor – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Aculin Tănase este o legendă vie din Viitorul Bucureştilor de altădată.[/blockquote]
G-ral Emil Străinu, cercetător și scriitor – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Epigrama lui Aculin, un cutremur artistic de mare magnitudine, trebuie servită cu colacul de salvare pus, pentru că provoacă un tsunami emoțional devastator![/blockquote]
Benone Sinulescu, artist – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Multe personalități au vorbit despre Aculin la superlativ, însă nimeni nu-l reprezintă mai bine pe maestru decât propriile-i creații![/blockquote]
G-ral Gheorghe Văduva, romancier, eseist, poet și publicist – (Revista „ORIZONT CULTURAL XXI”, Nr: 14/2015): ACULIN TĂNASE – UN LORD AL CUVÂNTULUI - BRILIANT [blockquote]Aculin continuă să fascineze nu doar prin concentrarea sa nefiresc de frumoasă asupra detaliului, asupra acelui imens detaliu care constituie, ipso facto, miezul unui catren, substanța lui, cât mai ales prin deschiderile imense operate și operaționalizate prin Cuvântul potrivit și direcționate către Abstract, către Universal. La el, un catren nu este doar un mărgăritar, realizat printr-o artă poetică desăvârșită, o piatră-monument și cu atât mai puțin doar un briliant, ci mult mai mult. În creația lui Aculin găsești, aproape fără că cauți, un fel de monadă a cogniției, adică un punct care poate însemna un gest, un gând, o paradigmă, o insulă într-un ocean, o scară către un haos, un loc în care începe un vortex – vortexul cunoașterii –, un semantem foarte precis, dar care, în realitatea lui foarte complexă, include un pașaport către nemărginire, către infinit. Aculin încearcă – și reușește frumos – să includă, în patru versuri, un concept filosofic, o aură a unor oameni de mare anvergură, o imensitate a gândului pur, o meditație în „poate”, un flash pe un caracter, o pată de culoare, dar și o culoare vie într-un cenușiu murdar, un punct ochit și un parcurs care cuprinde nemărginirea, adică o mare iubire: iubirea de frumos, de sublim, de gând și de cuvânt. Epigramele și catrenele sale sunt, de fapt, niște catrene-panseuri, niște bijuterii care luminează ochii, bucură sufletul și generează inteligența. Aculin este în stare să aducă, în oricare loc din Bucureștiul modern, Bucureștiul de altădată, să-i scoată din jobenul lui pe Păstorel, pe Eminescu sau pe Blaga și pe atâtea alte mari spirite ale creației românești și universale, să readucă trăsurile de ieri pe Calea Victoriei de azi, să recite un poem ca un veritabil actor, să recunoască un talent încă din primele cinci cuvinte scrise de un condei tânăr, să-l aducă pe maestrul emerit Dumitru Gheorghiu, un tenor care cutremură sala și aprinde flori de primăvară în ochii oamenilor, să cultive adică frumosul, inteligentul și bunul gust în grădinile roditoare ale Bucureștiului și ale țării.[/blockquote]
Dan Petre Popa, freelancer – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]În albumul “Aculin și maeștrii caricaturii”, cele mai valoroase epigrame ale maestrului Tănase sunt caricaturile.[/blockquote]
George Daragiu, istoric și poet – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Mergeam cu Aculin prin P-ţa Romană, când un ,,tablagiu” îl întreabă: - De ce sunteţi îmbrăcat aşa... cu frac şi joben? Maestrul se apropie de el şi, în postură de ventriloc, îi şuieră printre dinţi: - Ca să trec neobservat! Tablagiul zice: - Să trăiţi! - un exemplu de strălucitoare inteligenţă faţă în faţă cu imbecilitatea exemplară![/blockquote]
Manuela Golescu, actriță -
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
[blockquote]Înainte să începem spectacolul, văd un domn în frac şi joben care intră în sală. Pare un personaj venit din alt secol. Laurenţiu Cazan mi-l prezintă ca fiind un bun prieten de-al său: artistul epigramist Aculin Tănase. Admir stilul său original. Prin costumul şi atitudinea sa, Aculin parcă ar vrea să reînvie o lume uitată: aceea a eleganţei, a bunelor maniere, a bunului gust, a respectului, a onoarei. Interesantă prezenţă acum în secol 21!
Aculin, cu generozitate, face o surpriză celor prezenţi şi ne spune câteva din epigramele sale. Publicul aplaudă călduros, semn că i-a plăcut. Simt aciditatea versului său, nerăbdător să îndrepte o întreagă lume. Surprinde cu inteligenţă amănuntul prin care ridiculizează defecte, însă o face cu multă dragoste. Continuă cu versuri, publicul se amuză şi se simte bine.
Rămân cu o sentimentul de prietenie de parcă l-aş fi cunoscut pe Aculin de demult.
În timp, Aculin a arătat aceeaşi politeţe, respect, prietenie, încredere, talent. Ne-am întâlnit la diverse evenimente culturale, unele organizate de el. Îmbrăcat în frac şi joben, arată mereu acelaşi umor şi inventivitate în a compune pe loc o epigramă, dedicată să ridiculizeze o situaţie mai puţin favorabilă.
Aculin, un artist înzestrat cu arta cuvântului, creează o nouă lume: aceea în care oamenii să fie buni, iubitori şi frumoși. De aceea, Aculin va rămâne întotdeauna, pentru noi toţi, un prieten adevărat![/blockquote]
Prof. univ. dr. Dan Munteanu Colan –
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
[blockquote]Şi a urmat o seară încântătoare. Aculin Tănase ne-a citit epigrame din ultimele cărţi care îi apăruseră şi ne-a fermecat.
Un epigramist este întotdeauna un poet, dar nu orice poet poate fi epigramist. Poate de aceea epigrama este considerată o autentică piatră de încercare pentru poeţi. Şi Aculin Tănase întruneşte toate calităţile cerute pentru a fi un excelent epigramist: simţ al observației, umor, ironie fină, harul poetic al improvizaţiei, dar şi al cizelării versului.
Prin toate aceste merite, a intrat definitiv, după părerea mea, în galeria marilor epigramişti, alături de nume ca Martial, Catul, Voltaire, Boileau, Swift, Puşkin, Wilde şi, nu în ultimul rând, Cinicnat sau Păstorel.
Aculin când te ocheşte,
în doi timpi te dibuieşte,
şi în vers te zugrăveşte,
de te face de poveste.[/blockquote]
Vasilian Doboș, grafician și poet, redactor șef adjunct al revistei ”Dacia literară” – (Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012): [blockquote]Aculin Tănase salvează pentru secolul XXI ceea ce Marcial şi Juvenal, şi mulţi de-ai noştri, fie Păstorel ori Cincinat Pavelescu au făcut mină de aur din puterea cuvântului care loveşte în lumea strâmbă trăitoare în imoralitate şi amoralitate, în civismul putred, în politicul laş şi hrăpăreţ, insensibil şi de încătuşat 99,99%. Perioada sa ieşeană, alături de oameni de spirit, instruiţi, hâtri în umor junimist, humuleştean, ca Emil Iordache, Dragoş Cojocaru, Sergiu Ailenei, Gustavo Loria, Radu Tătărucă, Daniel Corbu, Liviu Apetroaie – literaţi cu haz adânc, îl ridică pe Aculin al nostru la amprentă istorică, atu-ul principal fiind farmecul mişcării printre oameni şi spaţiile oamenilor. El se asumă total. Nu-l pedepsiţi pentru această minunăţie![/blockquote]
Vyacheslav Samoshkin, poet și jurnalist – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Aculin Tănase, un vrăjitor al cuvântului românesc, te invită la un festin spiritual, contopind sufletul românesc cu spiritul dostoievskian și sufletul rusesc cu spiritul aculinian.[/blockquote]
Prof. univ. dr. Nick Teodoreanu – („UN JOBEN PE CALEA VICTORIEI”, Ed. Fundației Internaționale „Mihai Eminescu”, București, 2013): [blockquote]Adevăratul nepot al lui Păstorel este Aculin Tănase, eu sunt doar un prieten al lui.[/blockquote]
Prof. univ. Narcisa Tcaciuc, actriță -
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
[blockquote]De i-aş face un portret,
L-aş descrie-aşa, concret:
Bucovinean get-beget,
Cu talente berechet,
Epigramist şi poet,
Un maestru în pamflet,
Adorabil interpret
De la banc pân’ la sonet,
Un băiat de comitet,
Cu lipici la coconet,
C-o statură de atlet
Şi- o ţinută de cadet,
C-un joben de cabaret
Ce-i pe post de amulet,
Atrăgând ca un magnet,
Dându-i farmecul complet,
Un romantic paladin,
Menestrelul scos din scrin...
Ăsta-i Lordul Aculin![/blockquote]
Mihai Antonescu, romancier, poet și publicist –
(Revista „CRONICA FUNDAȚIILOR”, Nr: 48/2012):
Un Joben pe Calea Victoriei
[blockquote]Boema artelor nemuritoare îl cunoaşte şi-l recunoaşte pe bărbatul tânăr, înalt şi frumos, trecând agale prin Cişmigiul desprimăvărat ori prin Lipscanii aproape îngenunchindu-i dinainte, descoperind în mersu-i princiar, lumina altui veac odihnind pe evantaie şi voalete, cu lacrimile lui cu tot. Ba chiar, terasele şi subsolurile bătrânei cetăţi dâmboviţene locuite îndelung ori numai vremelnic de o lume a jocului şi a disperării, mirosind a vinuri date-n spumă şi a intelighenţie pe metru pătrat, văd în omul cu joben şi frac elegantul duh al unor vremuri ce se încăpăţânează să nu apună, în dauna mutanţilor contemporani, ori a vopselei scorojind până la silă conștiințele unora, întâmplător ajunşi clăbuc într-o lume de săpun. ACULIN!!! Pare un strigăt de luptă sau mângâiere, nu-i aşa, de nu ar fi marca înregistrată la Oficiul Bunului Simţ al unuia dintre cei mai teribili epigramişti pe care i-a dat neamul ăsta oropsit şi cântăreţ de românesc ce e, tocmai spre a nu fi noi prea trişti şi singuri, tocmai spre a nu uita despre demnitate şi măreţia râsului a multe izbăvitor.
ACULIN !!! Imposibil de rostit în şoaptă numele omului boem şi „poem” aproape, ce te întâmpină cu o mână de cărţi, cărţile lui, şi cu un surâs izvorât din bunăvoinţa ochilor adânc pătrunzători. „Iată sarea şi piperul unui timp numai bun de ars cu temei!”, îmi spun ori de câte ori am prilejul să mă aflu în preajma lui Aculin Tănase, pre pseudonimul lui întreg, na, tulburat de prospeţimea bobocului de trandafir care-i sângereaza butoniera fracului, ameţit de vorba-i înceată, bonomă, sub care stă să spargă un râs năvalnic abia stăpânit, şi încântat foarte de obrazele unora care-i lunecă pe dinainte, simţindu-se potenţial motiv al nemiloaselor lui epigrame. Căci insul care ştie să măsoare adâncimea paharului ca şi pe cea a sufletului omenesc aproape fără greş, e de temut şi de iubit în aceeaşi măsură, în veacul veacurilor.
EPIGRAMA. Acest nobil gen literar ajuns în postura de Cenuşăreasă literară, cum bine observa poetul Iacob Voichiţoniu în prefaţa uneia din cărţile lui Aculin, continuă să incite, să devină o problemă chiar, atâta vreme cât Uniunea Scriitorilor nu ia în discuţie şi spre aprobare întoarcerea la întreg a unei părţi, vremelnic sper, lăsată pe dinafară.
Întorcându-mă la Aculin Tănase, la omul acesta cu toate uşile sufletului deschise atâta cât să treacă prin ele prieteni dar şi neprieteni totuna, mă înclin şi zic: Ştiu ai noştri căuzaşi mână cui o strâng cu adevărat! Ştiu pietrele cetăţii ce nobil pas le mângâie vecia până la freamăt! Inclusiv bătrâna Cale a Victoriei, ce umbră măreaţă îi alină istoria şi zidurile, lunecând spre neuitare.
Iar dacă, vai lor, nu ştiu, au încă timp SĂ AFLE ![/blockquote]
Din vârful poantelor, RUXANDRA CIOATĂ balerină la Opera Română [blockquote]EPIGRAMISTUL VREMII. VREMEA EPIGRAMISTULUI. Maestrul ACULIN nu poate fi confundat cu nimeni ! În frac și cu joben, privind hâtru peste ramele ochelarilor, OMUL din el ne face viața mai luminoasă ![/blockquote]