Costel Zăgan a scris în revista Colloquium nr. 2 din decembrie 2002, în ciclul "Lecturi perpendiculare", articolul "Singurătate şi geometrie: viaţa omului pe pământ":
I-ar fi plăcut să îmbolăvească realitatea cu idei.
Acum.
Viaţă sau adevăr. Biologie sau geometrie. Şi... şi. Nu toate, şi nici în fiecare zi.
Momente când te simţi bolnav de Constantin Noica. O maladie... lucidă. Incontestabilă. Totuşi.
Idei incurabile.
Te (mai) poţi salva de mercantilismul cotidian? Prin cultură? Pentru cultură?
Pragmatism... metafizic? Frumuseţe, bine şi adevăr?
"Vreau să întreb: să fii în istorie sau să fii în adevăr?"
Întrebările deschid orizontul interior. Până la Roma e cale lungă... Roma ta: "Multa habentens, nihil possidentes!"
Dilemă!
Să storci materia de idei: în căutarea timpului. A sensului. A CUVÂNTULUI PURTĂTOR DE SPIRIT.
Şi iată: trupul devenit copilul spiritului. "Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii." (C.N.)
Sau în spatele sărăciei! Caută, mai caută "miracolul omului care se întâlneşte cu soarta sa".
Pe scurt:
Fii părintele destinului tău!
Şi,la zeii de două parale, renunţă!