Acțiuni

Ioan Petru Culianu

De la Referate

Versiunea din 25 septembrie 2013 07:08; autor: 192.234.81.226 (Discuție) (Ioan Petru Culianu - Biografie)

(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română.

A fost profesor de istoria religiilor invitat la ”Divinity School”, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago înainte de a primi cartea verde și a fi angajat ca profesor asociat la ”Divinity School” (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată.

Biografie:

Familia Culianu are rădăcini aromâne, venind din Macedonia ( provincie a Imperiului Otoman ) în Moldova pe la 1700. Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași [(1880-1898]). La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari, agricultori, oameni politici. Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu. Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost profesor la Universitatea din Iași, fiind alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940.

Copilăria și adolescența:

Ioan Petru Culianu s-a născut la Iași, fiind al doilea copil al Elenei Bogdan, profesor de chimie anorganică la UAIC, și al lui Sergiu-Andrei Culianu, avocat și profesor ieșean. Între septembrie 1956 și iulie 1967, Ioan Petru Culianu urmează cursul primar, gimnaziul și liceul la școala „Vasile Alecsandri” (care funcționează în acest interval în fostele case Alecsandri, în apropierea Facultății de Medicină).

Student în București:

Ioan Petru Culianu s-a mutat în 1967 la București pentru a urma Facultatea de Litere a Universității din București. Strămutarea a fost dureroasă, chiar el mărturisind în volumul „Păcatul împotriva spiritului” că a fost o experiență dură care l-a făcut apoi să se poată adapta cu ușurință oriunde în lume. A absolvit secția de italiană cu teza „Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere”. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. O influență deosebită asupra lui Ioan Petru a avut-o profesorul Cicerone Poghirc, un adevărat mentor al său.

Exil în Italia:

Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic; este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere. Între 1973 - 1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, scrie o lucrare de licență despre gnosticismul în viziunea lui Hans Jonas (Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas).

Olanda:

În 1976 s-a stabilit în Groningen, Olanda, unde va sta doisprezece ani, angajat întâi ca asistent de română și din 1986 (v. scrisoarea lui Culianu către Mircea Eliade din 14 ian. 1986) pe post de conferențiar (Associate Professor) la catedra de limbi romanice a lui Noomen. Perioada aceasta a fost deosebit de prolifică: douăzeci și șase de studii, șaizeci și patru de articole și recenzii, patru cărți de specialitate despre religii.

SUA:

A plecat în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la ”Divinity School”, Universitatea din Chicago. Se logodește cu Hillary Wiesner.

Asasinarea:

A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare. Înainte de asasinarea în stil KGB („O tipică execuție în stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa) primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.

Cariera universitară:

Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade.

Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986 (v. Dialoguri întrerupte, Polirom, Iași, 2007), chemat ca visiting professor. În aceeași calitate de visiting professor mai ține două conferințe la ”Divinity School” în 1987 după ce obține doctoratul de Stat de la ”Sorbona”. În 27 octombrie 1988 participă la Workshop on Ancient and Medieval Rhetoric la Chicago (v. L.A.I, 18 mai 1992, p. 7, bio-bibliografia scrisă de Culianu în noiembrie 1990 în vederea angajării ca profesor asociat) la ”Divinity School”. În 14 ianuarie 1989 participă la seminarul ”Utopia” organizat de ”Committee on Continuing Education”, Univ. Chicago, iar pe 12 februarie 1989 conferențiază în Italia despre Orient și Occident (la Assisi) și despre istoria religiilor la Roma (13 februarie 1989). În 1990 ține două conferințe ca ”visiting professor” la Chicago (pe 23 ianuarie și pe 9 februarie apoi în Italia, pe 9 aprilie 1990 la Siena-Arezzo despre Mythanalisis. În ultimul său an de viață, pe 20 aprilie 1991 participă la un colocviu la ”Cornell University” cu lucrarea ”The body in Western Civilization. A survey of Recent Literature” (v. bio-bibliografia lui Culianu în L.A.I. din 18 mai 1992, p. 7).

Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii, este autorul a trei cărți publicate cu ajutorul lui Mircea Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză: ”Eros et magie à la Renaissance. 1484 1984”, ”The Tree of Gnosis: Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism”, 1992 sau ”Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein”, 1991.

Implicare civică:

Deși membru PCR la plecarea din țară și apropiat al „Red Brigades (en)” prin iubita sa Paola, pentru scurt timp arestată în 1977 într-o afacere de procurare de arme (v. Dialoguri întrerupte, 2007), Culianu a fost un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu a continuat și în anii ´70-´80, după emigrarea sa în Occident, în dosarul CNSAS existând rapoarte despre el datate din 1973 sau 1984 - 1985, perioade în care se afla în lagărul de refugiați de la Latina și, respectiv, în Olanda, la Groningen.

Ioan Petru Culianu a scris numeroase articole de tentă politică pe care le-a publicat în săptămânalul Lumea liberă românească din New York (adunate postum în volumul Păcatul împotriva spiritului), articole împotriva statului totalitarist, fie el comunist, fie fascist. Mișcarea legionară a fost de asemenea o țintă a sa, ironizând-o în nuvela „Jormania” drept „Garda de Lemn”.

Opere:

Scrieri în limbi străine:

ll rotolo diafano, Roma, Elliot, 2010

Mircea Eliade, Assisi, Cittadella Editrice, 1978; Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008

The Tree of Gnosis. Gnostic Mythology from Early Christianity to Modern Nihilism, San Francisco, HarperCollins, 1992

Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, Boston, Shambhala, 1991

Les Gnoses dualistes d'Occident. Histoire et mythe, Paris, Plon, 1990 Eliade / Culianu, Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990

La collezione di smeraldi, Milano, Jaca Book, 1989, povestiri

I miti dei dualismi ocidentali, Milano, Jaca Book, 1989

Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, Roma, L'Erma” di Bretschneider, 1985

Eros et magie à la Renaissance. 1484, Paris, Flammarion, 1984

Expériences de l'extase. Extase, ascension et recit visionnaire, de l'Hellénisme au Moyen-Age, Paris, Payot, 1984

Psychanodia I : A Survey of the Evidence Concerning the Ascension of the Soul and Its Relevance, Leiden, Brill, coll., Etudes préliminaires aux Religions Orientales dans l'Empire Romain, 1983

Religione e accrescimento del potere, în G. Romanato, M. Lombardo, I.P. Culianu, Religione e potere, Torino, Marietti, 1981

Iter in silvis : Saggi scelti sulla gnosi e altri studi, Messina, EDAS, 1981

Studii de istorie a religiilor:

Eros și magie în Renaștere. 1484, București, Nemira, 1994, 1999; Iași, Polirom, 2002

Călătorii în lumea de dincolo, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007

Gnozele dualiste ale Occidentului. Istorie și mituri, București, Nemira, 1995; Iași, Polirom, 2004

Eliade/Culianu, Dicționar al religiilor, București, Humanitas, 1993, 1996; Iași, Polirom, 2007

Arborele gnozei: mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern, București, Nemira, 1999; Iași, Polirom, 2005

Experiențe ale extazului, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004

Psihanodia, Nemira, 1997; Polirom, 2006

Mircea Eliade, Nemira, 1995, 1998; Polirom, 2004

Păcatul împotriva spiritului, Nemira, 1999; Polirom, 2005

Religie și putere (Culianu, în colab,), Nemira, 1996; Polirom, 2006

Studii românești I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Nemira, 2000; Polirom, 2006

Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas, Polirom, 2007

Jocurile minții.Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002

Iocari serio. Știința și arta în gândirea Renașterii, Polirom, 2003

Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor, Polirom, 2003

Dialoguri întrerupte. Corespondență Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2004

Ficțiune:

Pergamentul diafan,București, Nemira,1994

Pergamentul diafan. Ultimele povestiri, București, Nemira, 1996; Iași, Polirom, 2002

Hesperus (roman), București, Univers, 1992; București, Nemira, 1998; Iași, Polirom, 2004

Arta fugii, Iași, Polirom, 2002 Jocul de smarald (în colaborare cu H.S. Wiesner) (roman), Iași, Polirom, 2005, 2007

Tozgrec (roman), Iași, POLIROM, 2010

Opere scrise în colaborare:

Dicționar de istorie a religiilor (în colaborare cu Mircea Eliade)

Cărți despre Culianu:

Dorin David, „De la Eliade la Culianu. I”, Eikon, 2010

Elemire Zolla, Ioan Petru Culianu, Alberto Tallone Editore, 1994

Ted Anton, Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu, Northwestern University Press, 1996, versiunea in limba română, Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu, traducere de Cristina Felea, Prefața de Andrei Oișteanu, Bucuresti, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2005

Claudio Gatti, Il Presagio. Un thriller esoterico, Milano, Rizzoli, 1996; versiunea în limba română, Prevestirea. Thriller esoteric, traducere de Geo Vasile, Iași, Polirom, 2005

Andrei Oișteanu, Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, secțiunea „In memoriam Ioan Petru Culianu”, București, Nemira, 1997, ediția a II-a, 1998

Ion Coja, Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, București, Editura Miracol, 1999

Nicu Gavriluță, Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale, Iași, Polirom, 2000

Nicu Gavriluță (coord.), Ioan Petru Culianu. Memorie și interpretare, Iași, 2002

      • , Essays in Memory of Ioan Petru Culianu. Edited by Sorin Antohi, vols. I-II, București, Nemira, 2001

Sorin Antohi (coord.), Ioan Petru Culianu. Omul și opera, Iași Polirom, 2003

Matei Călinescu, Despre Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Iași, Polirom, 2002; ediția a II-a, 2005

Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Iași, Polirom, 2007

Marcello de Martino, Mircea Eliade esoterico. Ioan Petru Culianu e i 'non detti', Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008

Horia-Roman, Patapievici, Ultimul Culianu, București, Humanitas, 2010.