Citatepedia.ro

Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale în Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1928-1932), încheiate cu o teză despre Henri Bergson. După o bursă de studii în Germania (1933-1935), a fost vreme de un an (1936-1937) profesor de filosofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Din 1937, an când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat (care-i va fi prelungită în 1938), se stabileşte în Paris.

În România, colaborează la "Gândirea","Vreme", "Floarea de foc", "Calendarul", "Revista de filosofie", "Convorbiri literare" ş.a.

Din 1947, începe să scrie în limba franceză.

A publicat cinci cărţi în ţară şi alte zece în Franţa, toate la "Galimard".

Cartea sa de debut, "Pe culmile disperării", a obţinut, în ţară, Premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi (1934).

Pentru "Tratat de descompunere" (1949) i se conferă,în 1950, Premiul Rivarol.

Scrieri:

• "Pe culmele diperării", 1934
• "Cartea amăgirilor", 1936
• "Schimbarea la faţă a României", 1936, 1941
• "Lacrimi şi sfinţi", 1937
• "Amurgul gândurilor", 1940
• "Îndreptar pătimaş", 1991
• "Tratat de descompunere", 1949
• "Silogismele amărăciunii", 1952
• "Ispita de-a exista", 1956
• "Istorie şi utopie", 1960
• "Căderea în timp", 1964
• "Demiurgul cel rău", 1969
• "Despre neajunsul de-a te fi născut",1973
• "Sfârtecare", 1979
• "Exerciţii de admiraţie", 1985
• "Mărturisiri şi anateme", 1987.

Cu excepţia premiului menţionat, Emil Cioran va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).