CERUL DIN FÂNTÂNA UNUI TRANDAFIR
Fănuş Neagu este unul dintre puţinii monştri sacri ai literaturii române contemporane,mac inflamabil rătăcit în Câmpia Eternă a Brăilei.
Ar putea fi comparat doar cu un alt geniu produs de aceeaşi paradoxală câmpie:Panait Istrati.
"Când vine iarna,cu seri pline de vifor sau de vânturi tragice,seri în care noi,scriitorii,ne îngropăm în Dumnezeu..."Din păcate,Fănuş Neagu n-a mai aşteptat iarna!Pentru că,întotdeauna,"cântecul fumegă şi creşte înalt numai în amiaza buzelor,la margini îl arde dorul de-a o porni razna." Iar insomniile o iau şi ele razna,printre numere!Să tot fie vreo 73:de mătase!
Prima-i născută din dorul arborilor,din chemările de izvoare,din florile de nufăr,din boarea de aur magic a Moldovei:într-un cuvânt,din Eminescu!
Ca şi omuş,"lemnul trăieşte suferinţa libertăţii",iar dacă-i milos ,ia foc:când lemnul,când omul. "Noi spunem la şcoală că nota opt e de pâine,nouă e de cumpărat jucării,iar zece e plină ochi cu săruturi..."
Costel Zăgan,Lecturi perpendiculare,Cititor de Proză,29 mai 2011