Costel Zăgan a scris în revista "Absolut Cultural" nr. 1/2010, în ciclul "Lecturi perpendiculare", articolul "Dimensiunea angelică a lumii":
Invizibilul de lângă noi!
Poate.
Invizibilul... proxim nu variază în funcţie de protagonistul unui destin. Invizibilul este o constantă divină.
Cel pe care l-am numit "protagonistul unui destin" poate avea o capacitate/opacitate mai mare/mai mică de captare a "invizibilului păzitor"! Gardianul celest exercitându-şi funcţia... în funcţie de obiectul sarcinii sale divine.
"Iar îngerul ce altceva este dacă nu alteritatea noastră identică, deschiderea noastră latentă către un "propriu" extins..."
Imposibilitatea, concretă, a dihotomiei: intervalul dintre EU şi CELĂLALT fiind ocupat (mereu?) de înger, gardianul invizibil al proximităţii noastre vizibile.
"Dacă eşti sfânt, problema eticului nu se pune."
Noi, însă, trebuie să ne-o punem! Şi, bineînţeles, s-o şi rezolvăm. Soluţia? Un... drum.
"Eticul e un drum, credinţa e un drum... Formaţia noastră intelectuală şi profesională e un drum.
Căsătoria e un drum.
Până şi moartea e un drum, dacă nu ne lăsăm păcăliţi de gesticulaţia ei finală."
Mă rog!
Şi totuşi, ce legătură are MĂRIA SA, ÎNGERUL cu noi, cu mine?
Păi,îngerul este "o extensiune a eului".
Dinspre om şi dinspre... (aţi ghicit,oare?) Dumnezeu.
Îngerul e între ciocan şi nicovală?
Nu ştiu. Şi nu cred că asta-i problema. Pentru că "lângă fiecare ESTE, îngerul aşează un CUM AR TREBUI SĂ FIE".
CUM VORBESC ÎNGERII? În ce limbă anume?
"Limbajul angelic este tăcerea."
Şi?
"Şi restul e tăcere."
Sunt cumva îngerii... resturi ale divinităţii?
Totuşi,între cele două tăceri există o diferenţă: vocala a.
Cea mai deschisă vocală: A-face diferenţa între tăceri?
Poate că vocalele fac diferenţa..între îngeri.