Costel Zăgan a scris în Gazeta Vega din Botoşani pe 9 octombrie 1997, în ciclul "Lecturi perpendiculare", articolul "Românul între intelectualul creator şi parvenitul papagal":
Un posibil lider al generaţiei `89, botoşăneanul (de excepţie) Cristian Bădiliţă "stabileşte coordonatele generaţiei sale". Este vorba de prima parte a ultimei sale cărţi, "Sacru şi melancolie: Jurnal de generaţie".
Cultura, ca act mântuitor, nu eludează, ci înglobează istoria.
Şi, ca orice lider este dur cu cei al căror exponent este: "Ambiţia tinerei generaţii este să împace trăirea religioasă cu performanţa culturală, să reînvie cultura în duh creştin."
Riscul de a compromite acest crez stă în dispreţul iresponsabil, tot mai vădit, al celor tineri pentru performanţa culturală.
Obosiţi şi plictisiţi de îndemnurile şi reţetele culturaliste proferate de "şcoala de la Păltiniş", tinerii acestui moment de răscruce se topesc într-o credinţă fanatică, radicală, fără întruziuni culturale, fără "izmeneli", fără "cuvinte".
Se tinde, aşadar, spre gradul zero al culturii.
Păltinişul a devenit loc de pierzanie, un spaţiu al lui Satan (oare?).
CULTURA FĂRĂ CREDINŢĂ NAŞTE MONŞTRI.
Nu mai există nici o salvare... în şi din această lume? Haotică şi mercantilă?
Ba da.
"O renaştere culturală pe linia recuperării şi revalorizării "tradiţiei" ar duce la echilibrarea tabloului vieţii spirituale contemporane, precum şi la eliminarea dăunătoarelor confuzii între, cităm pe Eliade, "Eminescu şi Caţavencu, adică între intelectualul creator şi parvenitul"."